Facerea 28
- Atunci Isaac l-a chemat pe Iacob, l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: „Tu nu-ţi vei lua femeie dintre fetele Canaaneenilor; †
- scoală-te şi mergi în Mesopotamia, în casa lui Batuel, tatăl mamei tale, şi acolo ia-ţi femeie dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale;
- iar Dumnezeul meu să te binecuvinteze şi roditor să te facă, şi să te înmulţească, şi tu vei fi întru adunare de neamuri;
- să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam, părintele meu, ţie şi urmaşilor tăi de după tine, ca să stăpâneşti pământul pribegirilor tale, pe care Dumnezeu i l-a dat lui Avraam!”
- Şi’n felul acesta l-a trimis Isaac pe Iacob, iar acesta s’a dus în Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi a lui Esau. †
- Iar dacă Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacob şi l-a trimis în Mesopotamia să-şi ia femeie de acolo, că binecuvântându-l i-a poruncit, zicând: „Tu nu-ţi vei lua femeie dintre fetele Canaaneenilor”,
- şi că Iacob, ascultându-i pe tatăl său şi pe mama sa, s’a dus în Mesopotamia, †
- şi înţelegând Esau că fetele Canaaneenilor nu-i sunt pe plac lui Isaac, tatăl său,
- s’a dus la Ismael şi, pe lângă cele două femei ale sale, şi-a luat-o şi pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot.
- Iar Iacob, ieşind din Beer-Şeba, s’a dus la Haran.
- Ajungând însă într’un oarecare loc, a rămas acolo pentru noapte, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului şi punându-şi-o căpătâi, s’a culcat în locul acela.
- Şi a avut un vis . Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. †
- Şi iată că Domnul stătea drept în vârful ei şi a zis: „Nu-ţi fie teamă! Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, părintele tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. †
- Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi’ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului, şi’ntru urmaşii tăi. †
- Iată, Eu cu tine sunt şi te voi păzi oriunde vei merge; te voi întoarce în ţara aceasta şi nu te voi părăsi până nu voi plini toate câte ţi-am spus”. †
- Iar când s’a trezit din somn, Iacob a zis: „Într’adevăr, Domnul este în locul acesta, şi eu n’am ştiut-o!”
- Şi s’a’nspăimântat şi a zis: „Cât e de înfricoşător locul acesta!; el nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta e poarta cerului!”
- Iacob s’a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra din care-şi făcuse căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn. †
- Şi a numit Iacob locul acela cu numele de Betel ; dar la’nceput cetatea aceea se numea Luz. †
- Şi a făcut Iacob o făgăduinţă, zicând: „De va fi Domnul Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în calea aceasta pe care merg, de-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac †
- şi de mă voi întoarce sănătos la casa tatălui meu, atunci El, Domnul, va fi Dumnezeul meu,
- iar piatra aceasta, pe care am pus-o stâlp, va fi pentru mine casă a lui Dumnezeu, şi din toate câte-mi vei da Tu mie Îţi voi da zeciuială”. †