Facerea 24

67 versete·citire ~8 min

Avraam era acum bătrân şi vechi de zile; şi Domnul îl binecuvântase pe Avraam cu de toate.
Şi a zis Avraam către slujitorul cel mai bătrân al casei sale, cel ce cârmuia peste toate ale lui: „Pune-ţi mâna sub coapsa mea †
şi jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie dintre fetele Canaaneenilor în mijlocul cărora locuiesc eu, †
ci’n ţara mea vei merge, unde m’am născut eu, la rudele mele, şi de acolo îi vei lua femeie fiului meu Isaac”.
Iar slujitorul i-a zis: „Dar dacă femeia nu va vrea să vină cu mine în ţara aceasta? îl voi întoarce oare pe fiul tău în ţara din care tu ai plecat?”
Avraam însă a zis către el: „Ia seama ca pe fiul meu să nu-l întorci acolo!
Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, Cel ce m’a luat din casa tatălui meu şi din ţara în care m’am născut, Cel ce mi-a grăit şi Care mi S’a jurat, zicând: „Ţie-ţi voi da pământul acesta, ţie şi seminţiei tale!, El îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta, şi de acolo îi vei lua tu femeie fiului meu. †
Dar dacă femeia aceea nu va vrea să vină cu tine în ţara aceasta, dezlegat vei fi de acest jurământ, numai pe fiul meu să nu-l întorci acolo!”
Slujitorul şi-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, şi i s’a jurat asupra acestui lucru.
Şi a luat slujitorul cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său şi tot felul de daruri scumpe dintr’ale stăpânului său; şi s’a sculat şi s’a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
Şi şi-a făcut cămilele să’ngenunche lângă o fântână din afara cetăţii, spre seară, la vremea când ies femeile să scoată apă.
Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, uşurează-mi astăzi calea şi fă milă cu stăpânul meu Avraam!
Iată, eu stau lângă această fântână la care fetele celor ce locuiesc în cetate ies să scoată apă.
Ei bine, fecioara căreia eu îi voi zice: Apleacă-ţi urciorul să beau! şi care-mi va răspunde: Bea, şi-ţi voi adăpa şi cămilele până se vor sătura!…, ea să fie aceea pe care Tu i-ai rânduit-o robului Tău Isaac, şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu Avraam…”.
Şi a fost că mai’nainte de a fi terminat el de vorbit în cugetul său, iată că ieşea cu urciorul pe umăr Rebeca, fata lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam. †
Fata era foarte frumoasă la chip, era fecioară, încă n’o cunoscuse nici un bărbat. Şi dacă s’a coborât la fântână, şi-a umplut urciorul şi a urcat înapoi.
Atunci slujitorul lui Avraam a alergat înaintea ei şi i-a zis: „Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău!” †
Iar ea a zis: „Bea, domnul meu!” Şi grăbindu-se să-şi aplece urciorul pe braţ, i-a dat să bea
până ce el n’a mai vrut. Apoi a zis: „Şi cămilelor tale le voi scoate apă până ce toate-şi vor potoli setea”.
Şi’n grabă şi-a deşertat urciorul în adăpătoare şi a alergat iar la fântână să scoată apă, şi a adăpat toate cămilele.
Iar omul o măsura din ochi şi tăcea, dorind să ştie dacă Domnul i-a deschis drumul cel bun sau nu.
Şi a fost că după ce cămilele toate au isprăvit de băut, omul a luat un inel de aur, în greutate de o jumătate de siclu, iar pentru mâinile ei două brăţări în greutate de zece sicli de aur
şi a întrebat-o, zicând: „A cui fată eşti tu? spune-mi, te rog; şi dacă’n casa tatălui tău se află oarece loc pentru noi, să rămânem peste noapte?”
Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea i l-a născut lui Nahor”.
Apoi i-a zis: „Avem din belşug şi paie şi fân, şi loc să rămâneţi peste noapte”.
Şi omul s’a plecat şi s’a închinat Domnului şi a zis: †
„Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Cel ce dreptatea şi adevărul nu Şi le-a îndepărtat de la stăpânul meu; Domnul este Cel ce mi-a deschis drumul spre casa fratelui stăpânului meu”.
Iar fata a alergat acasă la maică-sa şi a povestit toate acestea.
Rebeca însă avea un frate, al cărui nume era Laban. Laban a alergat afară spre omul acela, la fântână.
Fost-a deci că dacă a văzut el inelul, precum şi brăţările la mâinile surorii sale, şi dacă a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, care spusese: „Iată cum mi-a vorbit mie omul acela!”, s’a dus la acel om, care şedea’n preajma cămilelor, la fântână,
şi i-a zis: „Intră, binecuvântatul Domnului!; de ce stai afară? că eu ţi-am gătit casă, precum şi loc pentru cămilele tale”.
Aşa că omul a intrat în casă; şi [Laban] a despovărat cămilele şi le-a dat paie şi fân; iar lui şi oamenilor care erau cu el, apă să-şi spele picioarele.
Apoi le-a pus înainte mâncare, dar el [omul] a zis: „Eu nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus”. „Spune!”, i-a zis [Laban].
Atunci el a zis: „Eu sunt slujitorul lui Avraam.
Domnul l-a binecuvântat foarte pe stăpânul meu şi l-a înălţat; şi i-a dat turme şi cirezi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi asini. †
Iar Sarra, femeia stăpânului meu, i-a născut stăpânului meu un fiu la bătrâneţele ei, căruia el i-a dat tot ceea ce are. †
Şi stăpânul meu m’a pus să jur, zicând: Fiului meu să nu-i iei femeie dintre fetele Canaaneenilor, în ţara cărora trăiesc,
ci mergi la casa tatălui meu şi la neamurile mele, şi de-acolo ia-i femeie feciorului meu!
Iar eu am zis către stăpânul meu: Poate că femeia nu va vrea să vină cu mine…
El însă mi-a răspuns: Domnul înaintea Căruia umblu eu îl va trimite la tine pe îngerul Său, îţi va deschide drumul şi-i vei lua fiului meu femeie din rudele mele şi din casa tatălui meu:
atunci vei fi slobod de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, dezlegat vei fi de jurământul meu.
Aşadar, ajungând eu astăzi la fântână, am zis: Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de va fi ca Tu să-mi deschizi mie drumul pe care merg,
iată, eu stau aici la fântână, şi fetele locuitorilor cetăţii vor veni să scoată apă; ei bine, fecioara căreia eu îi voi spune: Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău!
şi care-mi va zice: Bea, şi-ţi voi adăpa şi cămilele!, aceea să fie femeia pe care Domnul i-a rânduit-o robului Său Isaac, şi prin aceasta voi cunoaşte că ai făcut milă cu stăpânul meu Avraam.
Şi a fost că încă nu isprăvisem eu de grăit acestea în mintea mea, când iată că a ieşit Rebeca, cu urciorul pe umăr; ea s’a coborât la fântână şi a scos apă. Iar eu i-am zis: Dă-mi să beau!
Şi ea de’ndată şi-a lăsat urciorul de pe umăr, zicând: Bea, şi-ţi voi adăpa şi cămilele! Şi am băut eu, iar ea mi-a adăpat şi cămilele.
Apoi am întrebat-o şi am zis: A cui fată eşti tu? spune-mi, te rog! Şi ea a zis: Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca. Atunci i-am pus inelul , şi brăţările la mâini.
După aceea m’am plecat şi m’am închinat Domnului şi L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m’a călăuzit pe drumul cel drept, ca s’o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul său.
Şi acum, dacă vreţi să arătaţi milă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mio; iar de nu, de asemenea spuneţi-mi-o; ca să mă pot înturna la dreapta ori la stânga”.
Şi răspunzând Laban şi Batuel , au zis: „Lucrul acesta vine de la Domnul, iar noi nu-ţi putem spune nici de rău, nici de bine.
Iată, Rebeca îţi stă înainte; ia-o şi du-te şi să fie ea femeia fiului stăpânului tău, după cum a grăit Domnul!”
Şi de’ndată ce a auzit cuvintele lor, slujitorul lui Avraam I s’a închinat Domnului până la pământ.
Slujitorul a scos apoi odoare de argint şi de aur, şi haine, şi le-a dat Rebecăi; de asemenea, daruri bogate a dat fratelui şi mamei ei.
Şi au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau cu el, şi au rămas acolo peste noapte. Iar dacă s’au sculat dimineaţa, el a zis: „Daţi-mi drumul să mă duc la stăpânul meu!”
Dar fratele şi mama ei au zis: „Să mai rămână fata cu noi măcar vreo zece zile; şi apoi se va duce!”
El însă le-a zis: „Nu-mi amânaţi plecarea; de vreme ce Domnul mi-a deschis drumul, lăsaţi-mă să plec la stăpânul meu!”
Ei au zis: „S’o chemăm pe fată şi s’o întrebăm pe ea ce gânduri are”.
Şi au chemat-o pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei tu să te duci cu omul acesta?” Iar ea a zis: „Mă voi duce!”
Atunci au lăsat-o pe Rebeca, sora lor , să plece împreună cu doica ei, cu slujitorul lui Avraam şi cei ce erau cu el.
Şi au binecuvântat-o pe Rebeca, sora lor, şi au zis: „Să devii tu, sora noastră, mii de miriade , iar urmaşii tăi să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor lor!” †
Apoi, sculându-se Rebeca şi slujnicele ei şi urcându-se pe cămile, l-au urmat pe omul acela; aşa că slujitorul, luând-o pe Rebeca, a plecat.
Isaac însă venise din Beer-Lahai-Roi, şi locuia în ţinutul Negheb .
Iar spre seară a ieşit Isaac la câmp să se plimbe şi, ridicându-şi ochii, a văzut cămilele venind.
Iar Rebeca şi-a ridicat şi ea ochii şi l-a văzut pe Isaac şi a sărit jos de pe cămilă
şi i-a zis slujitorului: „Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?” Iar slujitorul i-a zis: „Acesta-i stăpânul meu!” Atunci ea şi-a luat vălul şi s’a acoperit. †
Slujitorul i-a povestit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
Şi Isaac a dus-o în cortul mamei sale. Şi a luat-o pe Rebeca, şi aceasta a devenit femeia lui; şi el a iubit-o. Şi s’a mângâiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.