Facerea 37

36 versete·citire ~4 min

Iacob a locuit în ţara unde trăise ca străin părintele său, în ţara Canaanului. †
Iată istoria urmaşilor lui Iacob. Iosif era de şaptesprezece ani – deci foarte tânăr – când păştea oile împreună cu fraţii săi, cu feciorii Bilhăi şi cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său; iar el, Iosif, aducea la cunoştinţa lui Israel, tatăl lor, ceea ce se vorbea rău despre ei.
Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneţelor sale, şi-i făcuse o tunică scumpă, cu mâneci lungi .
Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, au fost cuprinşi de ură şi nu-i puteau vorbi cu prietenie. †
Iosif a visat un vis şi l-a povestit fraţilor săi, †
zicându-le: „Ascultaţi visul pe care l-am visat:
Se făcea că noi legam snopi în ţarină; şi iată că snopul meu s’a sculat şi stătea drept, şi iată că snopii voştri s’au strâns roată şi i se închinau snopului meu” .
Iar fraţii săi i-au zis: „Nu cumva ai să domneşti tu peste noi ca un rege şi-ai să ne stăpâneşti ca un stăpân?”… Şi l-au urât încă şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina spuselor lui.
Şi el a mai visat un alt vis şi l-a povestit tatălui său şi fraţilor săi, zicând: „Iată, am visat şi un alt vis: Soarele şi luna şi unsprezece stele mi se închinau mie”.
A povestit tatălui său şi fraţilor săi, iar tatăl său l-a certat şi i-a zis: „Ce’nseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni şi ne vom închina ţie până la pământ?”…
Fraţii lui îl invidiau, dar tatăl său punea la inimă spusele. †
Acuma, fraţii săi plecaseră să pască oile tatălui lor la Sichem,
şi Israel i-a zis lui Iosif: „Fraţii tăi, nu pasc ei oile la Sichem? Vino să te trimit la ei”. Iar el a zis: „Iată-mă!”
Şi i-a zis Israel: „Du-te şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi, ce fac oile, şi să-mi aduci veşti!” Şi l-a trimis din valea Hebronului, iar el s’a dus la Sichem. †
În timp ce el rătăcea pe câmp, a dat peste el un om; şi omul l-a întrebat: „Ce cauţi?”
Iar el a zis: „Pe fraţii mei îi caut. Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”
Omul i-a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: Să mergem la Dotan!” Şi s’a dus Iosif după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan. †
Ei însă l-au văzut de departe şi, înainte ca el să li se apropie, au uneltit să-l omoare,
zicând fiecare către fratele său: „Uite că vine visătorul acela de vise!
Haideţi dar acum să-l omorâm, să-l aruncăm într’o fântână şi să spunem că l-a mâncat o fiară sălbatică; şi-om vedea noi ce se va alege de visele lui!”… †
Ruben însă a auzit şi l-a scos din mâinile lor şi a zis: „Să nu-i ridicăm viaţa!” †
Şi le-a zis Ruben: „Nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceea din pustie, dar mâna să n’o ridicaţi asupră-i!” Aceasta, ca să-l scape din mâna lor şi să i-l trimită tatălui său. †
Şi a fost că de’ndată ce Iosif a sosit la fraţii săi, aceştia l-au despuiat pe Iosif de tunica scumpă, cu mâneci lungi, care era pe el,
şi l-au luat şi l-au aruncat în fântână; dar fântâna era goală, n’avea apă. †
Apoi s’au aşezat să mănânce . Şi dacă şi-au ridicat privirea, iată că o caravană de Ismaeliţi venea de la Galaad, avându-şi ei cămilele încărcate cu tămâie şi balsam şi smirnă, pe care mergeau să le descarce în Egipt.
A zis atunci Iuda către fraţii săi: „Ce câştigăm noi dacă ne vom ucide fratele şi-i vom ascunde sângele? †
Haidem să-l vindem acestor Ismaeliţi, aşa încât mâna noastră să nu fie asupră-i; că e fratele nostru şi carnea noastră”. Iar fraţii săi l-au ascultat. †
Şi au trecut nişte oameni madianiţi , negustori, şi l-au tras pe Iosif şi l-au scos afară din fântână. Şi l-au vândut pe Iosif cu douăzeci de arginţi Ismaeliţilor, care l-au dus pe Iosif în Egipt. †
Dar dacă Ruben s’a întors la fântână şi nu l-a văzut pe Iosif în groapă, şi-a sfâşiat hainele †
şi, întorcându-se spre fraţii săi, a zis: „Băiatul nu mai este! Iar eu, încotro s’o apuc eu acum?”…
Atunci ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ied şi au muiat tunica în sânge;
şi au trimis tunica cea scumpă, cu mâneci lungi, şi i-au adus-o tatălui lor, spunând: „Uite ce-am găsit!, vezi dacă este tunica fiului tău, ori ba!”
Iar el a recunoscut-o şi a zis: „Tunica fiului meu!… L-a mâncat o fiară sălbatică…, o fiară l-a sfâşiat pe Iosif!”… †
Atunci Iacob şi-a sfâşiat hainele, şi-a încins coapsele cu sac şi multe zile l-a plâns pe fiul său. †
Şi toţi fiii săi s’au adunat, şi toate fiicele sale, şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: „Plângând mă voi pogorî la fiul meu în locaşul morţilor!” Şi tatăl său îl plângea, †
în timp ce Madianiţii îl vindeau pe Iosif în Egipt lui Putifar, famen al lui Faraon şi mare cămăraş . †