Ieşirea 1
- Iată numele fiilor lui Israel veniţi în Egipt împreună cu Iacob, tatăl lor – fiecare cu toată casa sa: †
- Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, †
- Isahar, Zabulon şi Veniamin, †
- Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
- Iosif se afla mai demult în Egipt. Dar sufletele odrăslite din [coapsele lui] Iacob erau, de toate, şaptezeci şi cinci . †
- Apoi Iosif a murit, precum şi toţi fraţii săi şi toţi cei din vremea aceea. †
- Iar fiii lui Israel s’au prăsit în număr mare şi s’au tot înmulţit şi-au tot crescut şi au devenit foarte puternici; se umpluse ţara de ei. †
- Atunci s’a ridicat peste Egipt un alt rege care nu-l cunoscuse pe Iosif. †
- Acesta a zis către poporul său: „Iată că neamul fiilor lui Israel e mult mai numeros şi mult mai puternic decât noi.
- Haideţi dar să luăm împotrivă-le măsuri iscusite, în aşa fel încât să nu se mai înmulţească; altfel, la vreme de război se vor uni şi ei cu vrăjmaşii noştri, ne vor birui şi-apoi vor ieşi din ţară”. †
- Şi astfel au pus peste ei vătafi de corvoadă, pentru ca prin munci grele să le facă viaţa grea; şi i-au zidit lui Faraon cetăţi-grânare: Pitom şi Ramses şi On, adică Iliopolis . †
- Dar cu cât erau mai apăsaţi, cu atât ei se înmulţeau şi deveneau mai puternici, aşa că pe Egipteni i-a prins groaza de fiii lui Israel. †
- Ca atare, Egiptenii îi puneau pe fiii lui Israel la muncă silnică †
- şi le făceau viaţa amară prin lucrări grele: la frământatul lutului, la cărămidărie şi la tot felul de munci pe câmp; aşadar, prin orice fel de muncă la care-i sileau cu străşnicie. †
- Apoi regele Egiptului le-a grăit moaşelor evreice, dintre care una se numea Şifra şi alta Pua,
- şi le-a zis: „Când moşiţi la evreice, luaţi seama când sunt să nască: de va fi băiat, omorâţi-l; iar de va fi fată, s’o cruţaţi”. †
- Moaşele însă s’au temut de Dumnezeu: ele n’au făcut precum le poruncise regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieţi în viaţă.
- Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: „De ce-aţi făcut voi lucrul acesta, de i-aţi lăsat în viaţă pe băieţi?”
- Moaşele i-au răspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca egiptencele ; ele nasc înainte de a le veni moaşele”.
- Iar Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor; poporul [lui Israel] se înmulţea şi foarte se întărea.
- Şi fiindcă moaşele s’au temut de Dumnezeu, El le-a întărit casele.
- Atunci Faraon i-a poruncit întregului său popor: „Tot copilul de parte bărbătească ce li se va naşte Evreilor să-l aruncaţi în Nil ; pe fete însă, pe toate, să le lăsaţi în viaţă”. †