Isaia 40
- Alinaţi-vă, alinaţi-vă, poporul Meu! zice Domnul. †
- Voi, preoţi, grăiţi către inima Ierusalimului; alinaţi-l, că umilinţa lui s’a’mplinit, păcatele i s’au dezlegat, că din mâna Domnului a primit de două ori mai mult decât preţul păcatelor lui. †
- Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Dumnezeului nostru! †
- Fiece vale se va umple şi fiece munte şi deal se va micşora; cele strâmbe se vor face drepte şi căile colţuroase vor fi netede. †
- Şi slava Domnului se va arăta şi orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu, căci Domnul a spus-o. †
- Glasul Celui ce zice: „Strigă !”, iar eu am zis: „Ce voi striga?”. „Tot ce e trup e iarbă şi toată slava omului e ca floarea ierbii; †
- iarba s’a uscat, floarea s’a scuturat, †
- dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”. †
- Tu, cel ce-i binevesteşti Sionului, suie-te pe muntele înalt; glasul ţi-l înalţă cu tărie, tu cel ce-i binevesteşti Ierusalimului!;
- înălţaţi-vă! nu vă temeţi, spuneţi cetăţilor lui Iuda: „Iată-L pe Dumnezeul vostru!” Iată-L pe Domnul! Domnul vine cu tărie, braţul Său e plin de putere; iată, răsplata Lui şi-o are cu El şi lucrul Său îi stă înainte. †
- Ca un păstor îşi va paşte turma şi cu braţul Său îşi va aduna mieii, iar pe cele îngreunate le va linişti. †
- Cine a măsurat apele cu mâna şi cerul cu palma şi’ntreg pământul cu pumnul? Cine a cântărit munţii pe cântare şi pădurile într’o cumpănă? †
- Cine a cunoscut gândul Domnului? şi cine I-a fost sfetnicul care să-L înveţe? †
- sau cu cine S’a sfătuit şi L-a învăţat? sau cine L-a învăţat pe El judecata, sau cine I-a arătat calea înţelegerii? sau cine I-a dat lui primul ca să poată fi plătit în schimb ?, †
- de vreme ce neamurile toate atârnă cât o picătură dintr’o găleată şi cât o’nclinare de cumpănă şi doar cât un scuipat vor atârna? †
- Libanul, el, nu e de-ajuns spre ardere, nici vitele, cu toatele, spre ardere-de-tot; †
- şi neamurile toate ca o nimica sunt, ca un nimic atârnă. †
- Cu cine L-aţi asemuit voi pe Domnul? şi cu ce asemănare L-aţi asemuit? †
- Tâmplarul oare n’a făcut un chip? sau argintarul, după ce-a topit aurul, nu l-a poleit şi l-a făcut asemănare? †
- Căci tâmplarul alege lemn care nu putrezeşte şi cu înţelepciune va chibzui cum îşi va alcătui chipul astfel ca el să nu se zdruncine. †
- Oare nu veţi cunoaşte? oare nu veţi auzi? oare nu v’a spus de la’nceput? N’aţi cunoscut voi temeliile pământului?
- El este Cel ce-i ţine pământului rotundul; acei ce-l locuiesc sunt ca nişte lăcuste; El este Cel care a alcătuit cerul ca pe o cămară şi ca pe un cort l-a’ntins să fie locuinţă; †
- Cel ce a pus principi să fie domni peste nimic şi ca pe o nimica a făcut pământul. †
- Căci ei nu vor sădi şi nici vor semăna şi nici că rădăcina lor se va prinde în pământ; El a suflat asupră-le, iar ei s’au veştejit şi viforul îi va duce ca pe nişte uscături.
- Acum, dar, cu cine M’aţi asemănat pentru ca Eu să fiu înălţat? a zis Cel-Sfânt. †
- Cătaţi în sus cu ochii voştri şi vedeţi: Cine-a făcut ca toate acestea să se vadă?: El, Cel ce e cauza propriei Sale frumuseţi; El pe toate le cheamă pe nume prin slava Sa cea mare şi prin tăria puterii Sale: Ţie nimic nu ţi-a rămas ascuns. †
- Oare vei zice tu, Iacobe, ceea ce ai spus tu, Israele: „Ascunsă mi-i calea de Dumnezeu; Dumnezeu mi-a luat dreptatea şi S’a îndepărtat!”? †
- Şi acum, oare n’ai cunoscut? oare n’ai auzit?! Dumnezeu Cel-Veşnic, Dumnezeu, Cel ce a rânduit marginile pământului, El nu va flămânzi şi nici va osteni şi nimeni niciodată nu-I izvodeşte gândul. †
- El dă întărire celor flămânzi şi întristare celor ce nu sufăr. †
- Căci pruncii vor flămânzi şi tinerii vor osteni şi cei aleşi vor fi lipsiţi de vlagă; †
- dar cei ce-L aşteaptă pe Dumnezeu îşi vor împrospăta puterea; ca vulturii se vor întraripa, vor alerga şi nu vor osteni, vor merge şi nu vor flămânzi. †