Isaia 51
- Auziţi-mă, voi, cei ce urmaţi dreptatea şi-L căutaţi pe Domnul: Priviţi în stânca pe care aţi tăiat-o şi în oglinda gropii pe care aţi săpat-o .
- Priviţi la Avraam, tatăl vostru, şi la Sarra care v’a născut: că el era singur când Eu l-am chemat şi l-am binecuvântat şi iubire i-am arătat şi l-am înmulţit. †
- Şi acum, pe tine te voi mângâia, Sioane; şi toate pustiile lui le-am mângâiat şi pustiile lui le voi face ca raiul şi asfinţitul său ca raiul Domnului : veselie şi bucurie vor afla ei într’însul, mulţumire şi glas de laudă. †
- Ascultaţi-Mă, poporul Meu, ascultaţi-Mă, şi voi, regi, luaţi aminte la Mine, că lege va ieşi de la Mine şi judecata Mea va fi spre luminarea neamurilor. †
- Dreptatea Mea se apropie cu repeziciune şi ca o lumină va ieşi mântuirea Mea ; în braţul Meu vor nădăjdui neamurile, insulele Mă vor aştepta şi în braţul Meu se vor încrede. †
- Ridicaţi-vă ochii la cer şi uitaţi-vă’n jos la pământ, că, iată, cerul ca un fum s’a înnegurat şi pământul ca o haină se va învechi, iar locuitorii tot astfel vor muri; dar mântuirea Mea va fi pe vecie şi dreptatea Mea nu va lipsi. †
- Ascultaţi-Mă, voi, cei ce cunoaşteţi judecata , poporul în a cărui inimă este Legea Mea: nu vă temeţi de mustrarea oamenilor şi nu vă’ncovoiaţi sub defăimarea lor; †
- căci ca o haină vor fi mâncaţi de timp, şi ca o lână vor fi mâncaţi de molii, dar dreptatea Mea va fi pentru vecie şi’n generaţiile generaţiilor mântuirea Mea. †
- Deşteaptă-te, deşteaptă-te, Ierusalime, şi’mbracă-te cu tăria braţului tău! Deşteaptă-te ca’n revărsatul zorilor, ca generaţia de demult . Oare nu Tu ai ciopârţit dihania? nu Tu ai străpuns balaurul ? †
- nu Tu ai secat marea, apele genunii celei necuprinse? nu Tu ai făcut adâncul mării cale de trecere pentru cei eliberaţi şi mântuiţi? †
- Că Domnul îi va întoarce şi veni-vor în Sion cu veselie şi cu veşnică bucurie; că laudă şi veselie vor veni asupra capului lor: fugit-au durerea, întristarea şi suspinul . †
- Eu, chiar Eu sunt Cel ce te alină; ia seama cine eşti, că te-ai temut de omul muritor şi de fiul omului, de ei, cei ce ca iarba s’au uscat, †
- şi L-ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te-a făcut, pe Cel ce a făcut cerul şi a întemeiat pământul; şi pururea erai înfricoşat, cât e ziua de lungă, de arătarea mâniei celui ce te necăjea; că aşa cum gândea el să te nimicească pe tine, unde-i acum mânia lui, a celui ce-ţi făcea necazuri? †
- Că’n mântuirea ta el nu va sta şi nici va zăbovi .
- Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu, Cel ce tulbur marea şi-i fac valurile să vuiască; Domnul Atotţiitorul e numele Meu. †
- Pune-voi cuvintele Mele în gura ta şi te voi adăposti sub umbra mâinii Mele cu care am întărit cerul şi am întemeiat pământul! Şi [Domnul] îi va zice Sionului: „Tu eşti poporul Meu”. †
- Deşteaptă-te, deşteaptă-te, ridică-te, Ierusalime, cel ce din mâna Domnului ai băut paharul mâniei Lui; că tu ai băut pân’ la fund paharul căderii, paharul mâniei; †
- şi din toţi fiii tăi, pe care tu i-ai născut, nimeni nu s’a găsit să te mângâie, şi din toţi fiii tăi, pe care tu i-ai crescut, nimeni nu s’a găsit să te ţină de mână.
- Aceste două lucruri îţi stau împotrivă: cine-ţi va fi alături în mâhnire? cădere, zdrobire, foamete şi sabie: cine te va alina? †
- Fiii tăi sunt cei uluiţi, cei ce dorm pe la gura fiecărei uliţi ca o sfeclă pe jumătate fiartă , plini de mânia Domnului, slăbiţi prin Domnul Dumnezeu. †
- Ascultă, de aceea, tu, cea nefericită, tu, cea beată – dar nu de vin: †
- Aşa zice Domnul Dumnezeu Cel care-l judecă pe poporul Său: Iată, ţi-am luat din mână paharul căderii, paharul mâniei Mele, şi de-acum n’o să-l mai bei; †
- şi-l voi pune în mâna celor ce te-au asuprit şi a celor ce te-au umilit, a celor ce i-au zis sufletului tău: „Apleacă-te, ca să trecem noi!”; iar tu ţi-ai făcut şalele una cu pământul pentru cei ce fără tine treceau. †