Înţelepciunea lui Solomon 9
- Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Tu, Cel ce pe toate le-ai făcut prin cuvântul Tău, †
- Cel ce cu înţelepciunea Ta l-ai alcătuit pe om , ca să stăpânească toate făpturile pe care Tu le-ai făcut †
- şi să cârmuiască lumea întru sfinţenie şi dreptate şi să facă judecată cu inima dreaptă,
- dă-mi-o pe aceea ce stă lângă tronul tău, înţelepciunea, şi nu mă lepăda din ceata copiilor tăi. †
- Căci robul Tău sunt eu, şi fiul roabei Tale, om slab şi cu viaţă trecătoare şi puţin destoinic să înţeleg dreptatea şi legile. †
- Că chiar dac’ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, dacă-i lipseşte înţelepciunea care vine de la Tine, de nimic va fi socotit. †
- Căci Tu eşti Cel ce m’ai ales rege al poporului Tău şi judecător al fiilor şi fiicelor Tale. †
- Tu mi-ai poruncit să zidesc templu pe muntele Tău cel sfânt şi jertfelnic în cetatea unde Tu Ţi-ai aşezat cortul , chip al cortului sfânt pe care Tu l-ai pregătit dintru’nceput . †
- Cu Tine e înţelepciunea care-Ţi cunoaşte faptele şi care era de faţă când Tu făceai lumea ; ea ştie ce e plăcut în faţa ochilor Tăi şi ce e pe potriva poruncilor Tale. †
- Trimite-o din sfintele Tale ceruri, de pe tronul slavei Tale, pentru ca ea să mă ajute în ostenelile mele şi să cunosc ce-Ţi este Ţie plăcut;
- căci ea ştie şi înţelege totul. Ea mă va călăuzi înţelepţeşte în lucrările mele şi prin slava ei mă va ocroti. †
- Atunci faptele mele vor fi plăcute, eu cu dreptate îţi voi judeca poporul şi vrednic voi fi de tronul părintelui meu.
- Cine oare este omul care să cunoască planul lui Dumnezeu?, şi cine poate gândi care este voia Domnului? †
- Căci gândurile muritorilor sunt şovăielnice, iar cugetările noastre, nestatornice;
- căci un trup putrezitor îngreuiază sufletul şi cortul acesta de lut împovărează mintea cu mulţime de griji. †
- Cu greu ne dăm seama de cele ce sunt pe pământ, iar ceea ce avem în mână nu aflăm decât sforţându-ne; atunci, ceea ce este în ceruri, cine a descoperit? †
- Şi cine Ţi-a cunoscut voia dacă Tu nu i-ai dat înţelepciunea, şi dacă nu i L-ai fi trimis de sus pe Duhul Tău cel Sfânt? †
- Aşa au devenit drepte cărările celor de pe pământ, aşa au învăţat oamenii ce-Ţi este plăcut şi, prin înţelepciune, s’au mântuit.