După ce Sfântul a ieşit de la împărat şi s‑a întors la ale sale, a fost primit în casa unui oarecare iubitor de Hristos. Acolo a venit o femeie străină, care nu ştia să vorbească greceşte, aducându‑l pe braţe pe fiul ei mort. Şi punându‑l la picioarele Sfântului, plângea fără să spună ceva, căci nu ştia nimeni limba ei, ci numai lacrimile ei adevereau că pentru fiul ei cel mort se ruga Sfântului să‑l învieze. Dar el, temându‑se de slava deşartă, se lepăda de un lucru aşa de mare. Însă fiind milostiv şi înduioşându‑se de amara tânguire a celei ce plângea, l‑a întrebat pe diaconul său Artemidot:
− Ce să facem, frate?
Iar acela a răspuns:
− Pentru ce mă întrebi, Părinte? Ce altceva poţi să faci, decât numai să‑L chemi pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Care de multe ori a ascultat rugăciunile tale? Dacă l‑ai vindecat pe împărat, oare vei putea trece cu vederea pe săraci şi pe nenorociţi?
În urma unui sfat bun ca acesta, arhiereul spre mai multă milostivire s‑a plecat. Şi plecându‑şi genunchii, s‑a rugat cu lacrimi şi cu multă căldură lui Dumnezeu. Iar Acela, Care prin Elisei şi prin Ilie a dăruit viaţa fiului sareptencii şi celui al sumanitencii, a ascultat şi pe Spiridon şi a întors duhul de viaţă în pruncul acelei străine, care, înviind îndată, a început a plânge. Maica, văzându‑şi fiul viu, îndată, de bucuria cea peste măsură, a căzut moartă. Pentru că nu numai durerea cea mare şi necazul inimii îl omoară pe om, ci uneori şi bucuria cea peste măsură face acelaşi lucru. Văzând‑o pe femeie moartă de bucurie, toţi cei ce se veseliseră de învierea pruncului, îndată s‑au întristat până la lacrimi.
Atunci Sfântul a zis iarăşi către diacon:
− Iar acum ce vom face?
Iar acela iarăşi i‑a dat sfatul cel dintâi. Atunci Sfântul s‑a întors la rugăciune şi, ridicându‑şi ochii către Cer şi mintea înălţându‑o către Dumnezeu, s‑a rugat Celui ce dă morţilor viaţă şi numai cu singura Sa voie pe toate le preface.
Apoi a zis către ceea ce zăcea moartă pe pământ:
− Scoală‑te şi stai pe picioarele tale!
Iar aceea, deşteptându‑se ca dintr‑un somn, s‑a sculat şi şi‑a luat în braţe fiul viu. Apoi Sfântul a poruncit femeii şi celor ce fuseseră de faţă acolo, să nu spună nimănui cele ce au văzut că s‑au săvârşit acolo. Numai după mutarea la cele veşnice a Sfântului, diaconul Artemidot a mărturisit acestea spre înştiinţarea tuturor credincioşilor, neascunzând măririle şi puterile lui Dumnezeu ce se făcuseră prin marele plăcut al lui Dumnezeu, Spiridon.
Extras din Păstorul cel bun- Viaţa și minunile Sfântului Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni – Arhim. Antonios Pakalidis, Editura Evanghelismos.
Puteți citi și:
Viaţa celui între Sfinţi Părintelui nostru Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni
Spiridon, Sfântul care își părăsește racla
Sfântul Spiridon păzește orașul Kerkira de o boală molipsitoare
Corfu – Insula Sfântului Spiridon
Caracterizarea Sfântului Ierarh Spiridon
O arătare minunată a Sfântului Spiridon
Minunea cu cărămida a Sfântului Spiridon
L-am văzut pe Sfântul Spiridon…
Sfântul Spiridon și șunca de porc
Nu va ieşi pruncul din pântecele tău până când nu vei mărturisi singură păcatul
Când o „băbuță” credincioasă te învață să crezi
Fiică Irino, unde este odorul cel de aur, care ţi s‑a încredinţat spre păstrare?
