⇒ Rugăciunile începătoare
La sfârșitul acatistului sunt rânduite mai multe articole despre viața și învățăturile Cuviosului.
Troparul
Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemănându-te, Botezătorului cu drepte cărări urmând, Părinte Antonie, pustiului te-ai făcut locuitor și lumea ai întărit-o cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul 1
Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viață dătător al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veștejind săltările trupului, Prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!
Icosul 1
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună-cetățean cu Îngerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;
Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;
Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;
Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;
Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahicești;
Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muritorilor;
Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;
Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;
Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 2
Văzându-te vrăjmașul pe tine, de Dumnezeu purtătorule, la înălțime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune; însă după puțin, s-a rușinat de sporirea ta prin care, nevoindu-te cu trupul și înălțându-te cu sufletul, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Având cunoștința celor ce sunt ca și cum nu ar fi, ai trecut cu vederea pe cele trecătoare desfătări ale vieții; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înțelepțit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ți; pentru care auzi acestea:
Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu;
Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmașului;
Bucură-te, cel ce nu te înspăimânți de rănirile lui;
Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;
Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;
Bucură-te, cel mai strălucit decât toți monahii, lumina cea strălucită;
Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a Cuvioșilor;
Bucură-te, frumusețea cea preastrălucită a Sfinților;
Bucură-te, înțelepte deslușitor al înțelepților;
Bucură-te, luceafărul luminător al luceferilor;
Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;
Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trândăviei;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 3
Puterea Celui preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că, văzând pornirea vrăjmașilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas și, cu darul înconjurat fiind de toate părțile, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Având dumnezeiască dorință încă mai mult a fi necăjit, cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul Har; că din cer lumină pogorându-se te-a cercetat pe tine în nevoință, și glas ai auzit întărindu-te, iar noi grăim către tine:
Bucură-te, fiu al dumnezeieștii Lumini;
Bucură-te, locaș al Duhului Sfânt;
Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniștii;
Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării;
Bucură-te, privirea cea preadulce a Îngerilor și a oamenilor;
Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleși;
Bucură-te, izgonitorule al patimilor omenești;
Bucură-te, îmbogățitorule de dumnezeiesc Har;
Bucură-te, Părinte, întâistătător al Părinţilor;
Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoțiți;
Bucură-te, cel ce covârșești întru cunoștință pe cei înțelepți;
Bucură-te, cel ce întărești pe credincioșii cei căzuți, ridicându-i;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 4
Aprins fiind de dumnezeiasca dorință, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu, ca pe un gunoi defăimându-l, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, și biruind relele vicleșuguri diavolești, mai presus de acestea te-ai arătat; deci, făcându-te cetățean al pustiei, auzi de la noi acestea:
Bucură-te, canonul și temelia pustnicilor;
Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmași;
Bucură-te, slujitorul slujbelor celor mai bune;
Bucură-te, dătătorule al celor care cer cele dumnezeiești;
Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmașului împotrivindu-te;
Bucură-te, că, împreunându-te cu Dumnezeu, te-ai veselit;
Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a Îngerilor;
Bucură-te, cel ce ești rana grea a demonilor;
Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu;
Bucură-te, înaintestătător al credincioșilor;
Bucură-te, cel prin care s-au deșertat cetățile;
Bucură-te, prin care munții în cetăți s-au schimbat;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 5
Vrând a trece Nilul, Părinte de Dumnezeu purtătorule Antonie, luntre neaflându-se, te-ai suit pe un crocodil, mergând spre cercetarea rugătorilor tăi, strigând împreună cu dânșii lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Văzându-te tinerii Egiptului în pustie locuind, ca pe unul mai presus de oameni, și auzind învățătura ta, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare; pentru care, slăvind pe Dumnezeu, strigăm ție:
Bucură-te, cel ce ești om între Îngeri;
Bucură-te, cel ce ești Înger între oameni;
Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pământul l-ai făcut Cer;
Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai surpat sprânceana demonilor;
Bucură-te, cel ce ai înălțat viața muritorilor;
Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieștii Stăpânii cea în trei Sori;
Bucură-te, povățuitorule al dumnezeieștii petreceri;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, mântuirea multora;
Bucură-te, că ne povățuiești pe noi a urma ție;
Bucură-te, că, urmând povețele tale, adunăm sufletului bogăție;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 6
Propovăduitor al dreptei credințe te-ai arătat celor fără de Dumnezeu și, voind a te face Mucenic, cu bărbăție în oraș ai intrat; dar, neîmplinindu-ți dorința, cu singură bunăvoință te-ai făcut desăvârșit nevoitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Ca un luceafăr în pustiul Egiptului strălucind, întunericul înșelăciunii ai gonit și, săvârșind pururea tămăduiri, prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; pentru care primești de la noi acestea:
Bucură-te, cel prin care se împodobesc Cuvioșii;
Bucură-te, cel prin care oamenii se mântuiesc;
Bucură-te, dumnezeiasca mângâiere a bolnavilor;
Bucură-te, Harul cel dumnezeiesc al călătorilor;
Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;
Bucură-te, preafericite, cel ce de toți te-ai depărtat;
Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;
Bucură-te, cel ce ai râvnit la viața îngerească;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slujitor;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mijlocitor către Domnul;
Bucură-te, povățuitorul poporului către Dumnezeu;
Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dumnezeu;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 7
Rămânând în munții pustiului Marele Antonie, hrană de la cei de altă credință avea; apoi, lucrând pământul, cu grâu și cu finice se hrănea, fiarele înfricoșându-se, iar pe credincioși îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Nou oraș ai arătat adâncimea pustietății, Antonie fericite, cel deopotrivă cu Îngerii; căci ca un alt Ierusalim și Sinai muntele tău s-a preamărit și, ca un alt Moise și Ilie arătându-te, auzi acestea:
Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;
Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;
Bucură-te, cel ce blândeții lui David te-ai asemănat;
Bucură-te, cel ce cărările Botezătorului ai urmat;
Bucură-te, cel ce ai izvorât apă monahilor în loc însetat;
Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;
Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi;
Bucură-te, cel ce ai povățuit îndeosebi pe cei greșiți;
Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;
Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;
Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufletești;
Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupești;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 8
Străină minune! Văzând vânarea în multe feluri, nicidecum nu te-ai spăimântat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dumnezeiasca ta față văzând, de frică fiind cuprins, îndată a murit, făcându-te tu pildă tuturor celor ispitiți a striga lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înălțarea sufletului lui Ammun, pe care ai arătat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânșii, de Dumnezeu purtătorule Antonie; pentru aceea, văzând sfințenia ta, minunându-ne, strigăm ție:
Bucură-te, însuți văzătorule al tainelor;
Bucură-te, trecătorule cu vederea al pământeștilor lucruri;
Bucură-te, luminarea adevărată a celor necunoscători;
Bucură-te, grabnica supunere a supușilor;
Bucură-te, că pe cele viitoare, ca pe cele de față le vedeai;
Bucură-te, că arătai cu putință pe cele cu neputință;
Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei îndrăciți;
Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bolnavi de ochi;
Bucură-te, cel ce vedeai înălțarea sufletelor;
Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieșirea lor;
Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;
Bucură-te, cinstita împodobire a credincioșilor;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 9
Tot darul cel dumnezeiesc ca și Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut și tu, toate tuturor, pe toți covârșindu-i, Antonie, până și în văzduh te-ai răpit, Cuvioase; pentru care, încutremurat cu totul strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Pe ritorii cei mult vorbitori ca pe niște pești fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, de Dumnezeu purtătorule, că, ritorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemănându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat și slăvit; pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, versul înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;
Bucură-te, cel mai înțelept decât toți filozofii;
Bucură-te, cel mai iscusit și mai înalt în cuvinte;
Bucură-te, preaslăvită auzire și grăire a celor înțelepți;
Bucură-te, preacinstită oglindire a monahilor și a tuturor celor ce te caută;
Bucură-te, cel ce veselești auzul credincioșilor;
Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filosofilor;
Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după împărtășire;
Bucură-te, înălțarea Preacuvioșilor după străduire;
Bucură-te, cel prin care s-a înființat monahismul;
Bucură-te, cel prin care s-au îndreptat credincioșii;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 10
Grăbindu-te, de Dumnezeu purtătorule Părinte, după porunca dinainte primită de la Dumnezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul; și, împiedicându-te de multe ispite, nu te-ai înfricoșat de relele întâmplări; și, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întristarea, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
A doua oară făcând călătoria Marele Antonie și grăbindu-se către Pavel Tebeul, a văzut înălțarea sufletului lui; deci alergând și găsindu-l mort, l-a îngropat, luându-i îmbrăcămintea; pentru care strigăm lui:
Bucură-te, Înger purtător de trup;
Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;
Bucură-te, cel ce ai văzut nevoințele lui Pavel;
Bucură-te, slujitorul îngropării lui;
Bucură-te, cel ce ai istorisit viețuirea lui;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit cu a lui făptură bună;
Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut înșelăciunea eresurilor;
Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bisericilor;
Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;
Bucură-te, părtașul dreptei cunoștințe;
Bucură-te, buna mireasmă a pustiurilor;
Bucură-te, buna insuflare a monahilor;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 11
Nevoind Valens, cel de cele arienești cugetător, a recunoaște pe Fiul Dumnezeu Preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, Antonie; și el, ticălosul, luând cele după faptele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dumnezeu strigai: Aliluia!
Icosul 11
Lumină trimisă de Luminătorul cel mare arătându-te tu, Antonie, ai luminat pe toți, și pe ucenicii tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mutarea ta din viața de aici; iar ei, de întristare fiind cuprinși, cântau ție acestea:
Bucură-te, mângâierea noastră;
Bucură-te, încurajarea tuturor;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele cerești;
Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele sufletești;
Bucură-te, că ieșirea ta mai înainte ai cunoscut-o, de Dumnezeu purtătorule;
Bucură-te, următorule al înțelepțiților de Dumnezeu Apostoli;
Bucură-te, cel prin care pământenii se laudă;
Bucură-te, cel prin care înțelepții se apără;
Bucură-te, desfătarea slavei celei negrăite;
Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;
Bucură-te, că învățăturile tale cu drag le primim;
Bucură-te, că ne mântuim sufletul urmându-ți sfaturile;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 12
De mare dar s-a învrednicit Marele Atanasie, luând amândouă hainele tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie; și scriind dumnezeiască viața ta, cea de una sută și cinci ani, striga lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Cânți acum împreună cu Îngerii, ca mai înainte cu oamenii, în Ceruri veselindu-te, Fericite, cântarea cea întreit-sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstim pe tine, Antonie, și cu dragoste cântăm acestea:
Bucură-te, locuitorul celor cerești;
Bucură-te, împodobitorul celor pământești;
Bucură-te, cel ce împreună-petreci cu Îngerii;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu Sfinții;
Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;
Bucură-te, povățuitorul și sprijinitorul celor ce te laudă pe tine;
Bucură-te, strălucitule păstor și învățătorule al ucenicilor tăi;
Bucură-te, înaintestătător al tuturor Cuvioșilor;
Bucură-te, preacinstitule conducător al celor necăsătoriți;
Bucură-te, cel ce ești cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;
Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 13
O, preaînțelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia Părinților și slava Cuvioșilor, primește de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ție și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce strigăm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
Icosul 1
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună-cetățean cu Îngerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;
Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;
Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;
Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;
Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahicești;
Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muritorilor;
Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;
Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;
Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condacul 1
Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viață dătător al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veștejind săltările trupului, Prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!
Sfântul Antonie cel Mare- despre năvălirea celor răi
Năvălirea celor răi este tulburătoare, cu sunet, vuiet şi strigare, ca şi când s-ar fi făcut vreo pornire a unor tineri nepedepsiţi şi a unor tâlhari, de la care se face frica sufletului, tulburarea şi neorânduiala gândurilor, mâhnire, urâciune către pustnici, trândăvie, întristare, pomenirea rudeniilor şi frică de moarte; şi de aici pofta celor rele, împuţinarea de suflet către fapte bune şi nestatornicia obiceiurilor.
Deci, când cineva din voi va vedea aşa ceva… citiţi mai multe.
Povestea primului monah creştin – Cuviosul Antonie cel Mare
Despre modul lui de viaţă ne vorbeşte biograful şi ucenicul său, Cuviosul Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei (295-373): „Priveghea atât de mult, că de multe ori petrecea toată noaptea fără să doarmă şi aceasta făcând-o nu o dată, ci de multe ori, se minunau toţi de el. Mânca o singură dată pe zi după apusul soarelui. Dar se întâmpla să mănânce şi numai o dată la două zile, iar de multe ori la patru. Iar mâncarea lui era pâine şi sare; şi băutura, numai apă. Pentru dormit se îndestula cu o rogojină. Dar de cele mai multe ori se întindea pe pământ“. Citiţi mai multe.
Troparul Cuviosului Antonie cel Mare
Mănăstirea Cuviosului Antonie cel Mare – Egipt
Vă propunem să urmărim două scurte reportaje despre Mănăstirea Cuviosului Antonie cel Mare, din Egipt: aici.
Zis-a Avva Antonie – lectură Ierom. Ștefan Nuțescu
Oamenii nu mai cred în puterea Mea
Antonie fugise în pustie să audă glasul lui Dumnezeu. Dar oamenii, auzind că era în deșert, veneau cu miile la Sfânt pentru binecuvântare și vindecare. Sute de căruțe cu bolnavi și paralizați veneau până în inima pustiei. Antonie se ruga pentru ei. Cei mai mulți …citiţi mai multe.
Sculându-vă dis-de-dimineaţă, cercetaţi-i pe cei suferinzi dintre voi
„Imediat ce vă treziți, spune Cuviosul Antonie cel Mare, primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să cercetați pe cei bolnavi. Cel bolnav, pentru că trece printr-o situație deosebită, este împins mai lesne spre păcat, are ispite, întristare și îi vin gânduri deșarte. Firea lui este mai neputincioasă, de aceea are nevoie de sprijin și de mângâiere. Atunci când îl cercetezi de dimineață, va prinde curaj și altfel va înfrunta greutățile zilei”. Îndemnându-ne să îi vizităm pe cei suferinzi, Cuviosul Antonie nu vrea să spună că…citiţi mai multe.
Cuvânt despre stăruință – Cuviosul Antonie cel Mare – lectură Ierom. Ștefan Nuțescu
Despre discernământ şi ascultare
Cuvintele acestea se adresează în principal monahilor. Totuşi, chiar dacă ascultarea ca vot este specifică lor, în sine ascultarea este un element fundamental al spiritualităţii creştine. Dincolo de a fi o supunere militărească faţă de capriciile unuia superior ca autoritate, ascultarea se întemeiază pe încredinţarea că împlinind cuvântul duhovnicului vei ajunge asemenea acestuia să Îl vezi pe Dumnezeu. Astfel ascultarea devine o stare a inimii, după cum spune pr. Rafail Noica. Până la urmă…Citiţi mai multe.
Theba, loc de nevoinţă pentru asceții primelor veacuri
Theba datează ca așezare încă din anul 3200 î.Hr. şi cuprinde copleșitoarele temple de la Luxor și Karnak sau cel al Reginei Faraon Hatshepsut, Valea Regilor și Valea Reginelor, cu vestitele morminte săpate în stâncă ale faraonilor.
Theba aminteşte însă şi de creștinii care, fugind din calea persecuţiilor romanilor din secolele III-IV, se ascundeau în mormintele faraonilor. Deșertul arid și stâncos al Thebei a fost şi loc de nevoinţă pentru marii asceți ai primelor veacuri.
Sfântul Pavel Tebeul (227-341), primul pustnic cunoscut al creştinătăţii, a trăit aici într-o peşteră, biruind … Citiţi mai multe.
Cuviosul Antonie cel Mare, floarea de foc din pustiul Egiptului
Locuitor al pustiului, Sfântul Antonie a transformat acest loc lipsit de viață într-un rai duhovnicesc în care el a strălucit ca o flacără de lumină, care i-a călăuzit pe mulți monahi spre desăvârșirea spirituală și dobândirea mântuirii.
Cuviosul a fost egiptean de origine și de la vârsta de 18 ani și până la mutarea sa la Domnul, la venerabila vârstă de 105 ani, s-a nevoit ca pustnic pentru a ajunge la desăvârșirea duhovnicească. El s-a născut în anul 251 în localitatea Coma de pe valea Nilului din Egipt. Părinții săi erau creștini cu origini nobile și posesorii unei averi însemnate. Formația lui a fost una creștină într-un Egipt încă dominat de păgânism. La vârsta majoratului își pierde părinții și trebuie să se ocupe de administrarea averii lăsate de aceștia și de educația surorii sale. Însă el era atras de viața duhovnicească, de aceea drumul său era către Biserică. Citiţi mai multe.
Acasă la Cuviosul Antonie cel Mare
Pășim cu grijă ascultând glasul șoptit al unui părinte copt care ne prezintă fiecare loc, fiecare firidă în care tainic s-a nevoit un Sfânt. Împreună mergem la Izvorul Sfântului Antonie, care izvorăște misterios din stânca stearpă, aprovizionând mănăstirea cu exact 100 de metri cubi de apă zilnic, și despre care se spune că atingând-o de ochi te scapă de orbire.
Trecem apoi și vizităm moara veche a fortăreței, aceeași din secolul al IX-lea, trapeza veche, după care ieșim pe zidurile mănăstirii, ridicate în secolul al VI-lea, trecând prin locul în care, pe vremuri, se intra în mănăstire, nu pe o poartă, ci cu ajutorul unei frânghii și al unui scripete. Dacă cel din afara zidurilor dorea să intre în mănăstire… Citiţi mai multe.
Fericirea de a cunoaşte calea
Dacă până la edictul de la Milano din anul 313 martiriul era considerat o formă a desăvârşirii creştine, ba chiar devenise un ideal popular pentru creştinii din Biserica primară, odată cu libertatea şi oficializarea cultului creştin, venite prin Sfântul Împărat Constantin cel Mare, Dumnezeu descoperă creștinilor o nouă formă de desăvârşire, aceea a martiriului continuu, în lupta pe viaţă şi pe moarte cu duhurile răutăţii, cu ispitele lumii şi ale cărnii, concretizată în trăirea solitară, numită monahism. Această formă de vieţuire nu era cu totul nouă. Ea a mai fost practicată în vechime (parțial sau total), de câteva mari personalităţi ale Vechiului Testament: Ilie Tesviteanul, Melchisedec şi Sfântul Ioan Botezătorul. Chiar Mântuitorul a trăit timp de patruzeci de zile în post şi rugăciune în pustia Qarantaniei (Matei 4, 1-10). Modelul deplin însă al acestui chip de vieţuire Mântuitorul Hristos avea să-l arate în persoana Sfântului Antonie cel Mare – Egipteanul. În lunga sa viață, de 105 ani (251-356), Antonie este … Citiţi mai multe.
Sfântul Antonie și bebelușul
– Părinte, eu eram micuță, de câțiva ani, și mama l-a născut pe fratele meu. Și la noi era tradiția să nu dai drumul la geam cât copilașul nu e botezat, că pot intra niscaiva duhuri rele la pruncuț.
Și era vară, combinele huruiau afară, era foarte cald și mama se sufoca. Și a dat drumul la geam. Atunci, pruncuțul a tras aer mult în piept și i s-a încleștat gura. N-a mai plâns deloc și nici n-a mai supt la sân. A tot încercat mama să-i dea sânul, nimic. După vreo jumătate de zi, pruncul aproape leșina de foame, era alb ca varul și cădea într-un fel de letargie.
Atunci, mama a luat pruncul, l-a pus pe masă în fața Icoanei Sfântului Antonie cel Mare și a zis:… Citiţi mai multe.
Cuviosul Antonie cel Mare, locuitor pustiului și pildă monahilor
Cuviosul Antonie s-a născut în anul 251 în Egipt, într-o mică localitate numită Coma de pe valea Nilului. Astăzi în locurile natale ale Cuviosului există localitatea Qîmân al-Arus din ţinutul Al-Ouastah. Familia sa era una bogată, iar de educaţia lui s-au ocupat părinţii săi, care erau creştini.
La vârsta de 18 sau 20 de ani şi-a pierdut părinţii, care au trecut din această lume lăsându-i o moştenire importantă, care cuprindea circa 100 de parcele de pământ, ceea ce-l făcea un om foarte bogat. Dacă cercetăm istoria, ştim că în prima jumătate a primului mileniu creştin Egiptul era grânarul Imperiului Roman, ceea ce făcea ca proprietarii de terenuri de lângă Nil unde se cultiva grâu să aibă venituri foarte mari.
Tânărul Antonie, auzind la Biserică cuvintele Mântuitorului adresate tânărului bogat din Evanghelie: citiţi mai multe.
De ce apar urși, lei și alte animale sălbatice în Icoanele Cuviosului Antonie cel Mare?
„Nu pierdeți timpul cu lucruri care nu ajută sufletul”. Nouă cuvinte la număr, dar… de nota zece pe scara relevanței! Cuvinte numai-bune de scris în minte și-n inimă spre veșnică aducere-aminte, rostită nu cu multă vreme în urmă de Părintele Constantin Sârbu, unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. Vorbe care acum, la început de an, ar trebui să ne facă să medităm puțin la ce este cu adevărat important în viață, precum și la care este ordinea priorităților în viața noastră personală, familială și profesională.
Fiind încă sub semnul începutului Noului An, calendarul nostru ne trimite și el cu gândul într-un mod interesant la începuturile creștinismului. Luna ianuarie este bogată în sărbători dedicate unor Sfinți importanți ai istoriei monahismului, Sfinți care au avut un impact profund asupra vieții bisericești și asupra credincioșilor de-a lungul veacurilor. Sfinți care ne oferă nouă, celor de astăzi, ocazia de a medita la pilda viețuirii lor și la învățăturile pe care ni le-au lăsat ca moștenire. Unul dintre aceștia este Cuviosul Antonie cel Mare, prăznuit în fiecare an pe 17 ianuarie, părintele monahismului creștin și unul dintre cei mai cunoscuți Sfinți ai Bisericii Ortodoxe. Viața sa exemplară a … citiţi mai multe.
