Evanghelia zilei (Matei 24, 1–13)

Semnele venirii lui Hristos

„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus ucenicii Lui ca să-I arate clădirile templului. Dar Iisus le-a zis: Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească. Și, șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, deoparte, zicând: Spune nouă, când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă înspăimântați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se voi urî unii pe alții. Și mulți proroci mincinoși se vor ridica și vor amăgi pe mulți. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”


Apocalipsa

Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXIII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 475-476

Pe cei ce stau în întuneric și în umbra morții (Luca 1, 79), pe aceștia îi cheamă să vină la Domnul și să se apropie de razele Dumnezeirii Lui, pentru ca, prin această apropiere, fiind luminați de adevăr, să primească întru sine, prin Har, strălucirea Lui. După cum lumina aceasta sensibilă nu răsare pentru toți la fel, ci numai pentru cei care au ochi și sunt treji și care se pot bucura fără nicio piedică de sosirea soarelui, tot așa și Soarele dreptății (Maleahi 3, 20), Lumina adevărată, Care luminează pe tot omul ce vine în lume (Ioan 1, 9), nu hărăzește tuturor strălucirea Lui, ci numai celor care duc o viață vrednică de El.

(…) Fericit este acela care, în ziua Dreptei Judecăți a lui Dumnezeu, când va veni Domnul să lumineze cele ascunse ale întunericului și să vădească gândurile inimilor (I Corinteni 4, 5), va îndrăzni să stea sub lumina aceea a cercetării și va pleca fără să fie rușinat, pentru că are conștiința nepătată de fapte rele. Cei care au făcut fapte rele vor învia spre ocară și rușinare, pentru că văd în ei înșiși rușinea și urmele păcatelor. Și poate că rușinea este mai înspăimântătoare decât întunericul și decât focul cel veșnic în care au să locuiască veșnic păcătoșii, având necontenit în fața ochilor urmele păcatului [săvârșit] în trup, urme care rămân pururea în amintirea sufletului lor, ca o vopsea ce nu se poate șterge. Puțini vor fi aceia care, apropiindu-se de lumina cea adevărată și dezvăluindu-li-se [faptele], vor putea să plece de acolo, după descoperirea celor ascunse, cu fețele nefăcute de rușine.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Cum arată Raiul? O vedenie a Cuviosului Iacov Tsalikis

Next Post

Pentru ce, frate, ți-ai pierdut sufletul tău?

Related Posts
Total
0
Share