În 1961 egumenul Nicodim și ieromonahul Iacov au hotărât să zidească o Bisericuță în cinstea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Egumenul a ales locul și a pus țăruși drept semne. Apoi el a plecat la Limni. În noaptea aceea i-a apărut Părintelui Iacov un ofițer înalt, blond și frumos, cu o sabie de aur, care i-a spus:
– Părinte, sunt Arhanghelul Mihail. Nu doresc ca Biserica mea să se zidească în locul acela ce s-a însemnat cu țăruși, ci acolo unde îți voi arăta eu. Și aplecându-se, a mutat țărușii mai încolo.
Dimineața Părintele Iacov s-a dus și a aflat țărușii mutați. Paraclisul urma să se zidească provizoriu din lut și paie, deoarece nu existau acolo materialele necesare. În noaptea următoare însă, s-au arătat Părintelui Iacov doi ofițeri cu săbii de aur și i-au spus:
– Suntem Arhanghelii Mihail și Gavriil. Să-i spui egumenului că noi nu voim să se zidească din lut și paie casa noastră, ci din nisip, var și lemne, iar pe acoperiș să puneți țiglă.
Dar aceste materiale nu existau sus în munte. Era sărăcie mare și nu exista nici drum bun pentru a fi transportate. De aceea Părintele Iacov i-a întrebat de unde să ia aceste materiale. Atunci aceia i-au răspuns:
– Părinte, nu te mâhni, căci noi ne vom îngriji de aceasta. La noapte va ploua și râul va aduce mult nisip. Iar materialele de construcție vor fi dăruite de creștinii evlavioși.
Și toate s-au făcut așa cum au spus Arhanghelii de mai înainte și cu ajutor minunat.
Extras din cartea Fericitul Iacov Tsalikis – Editura Evanghelismos.
Puteți citi și:
