Psaltire: Catisma patrusprezecea

https://marturieathonita.ro/psaltire-rugaciunile-incepatoare/

PSALMUL 101
Rugăciunea unui sărman mâhnit, care își revarsă înaintea Domnului ruga sa

  1. Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să ajungă.
  2. Să nu întorci Fața Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta; în orice zi Te voi chema, degrab mă auzi.
  3. Că s-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
  4. Rănită este inima mea și s-a uscat ca iarba; că am uitat să mănânc pâinea mea.
  5. De glasul suspinului meu, s-a lipit osul meu de carnea mea.
  6. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufnița din dărâmături.
  7. Privegheat-am și m-am făcut ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
  8. Toată ziua mă ocărau vrăjmașii mei și cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
  9. Că cenușă am mâncat ca pâinea, și băutura mea cu plângere o amestecam, din pricina mâniei Tale și a urgiei Tale, că înălțându-mă, m-ai surpat.
  10. Zilele mele ca umbra s-au plecat, și eu ca iarba m-am uscat.
  11. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi, și pomenirea Ta din neam în neam.
  12. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să te milostivești spre el, că a venit vremea.
  13. Că au iubit robii Tăi pietrele lui, și de țărâna lui le va fi milă.
  14. Și se vor teme neamurile de Numele Tău, Doamne, și toți împărații pământului de slava Ta.
  15. Că va zidi Domnul Sionul și se va arăta întru slava Sa.
  16. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriți, și nu a disprețuit cererea lor.
  17. Să se scrie aceasta pentru neamul ce va să vină, și poporul ce se zidește va lăuda pe Domnul.
  18. Că S-a plecat dintru înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din Cer a privit spre pământ,
  19. Ca să audă suspinul celor ferecați, să dezlege pe fiii celor omorâți,
  20. Ca să vestească în Sion Numele Domnului, și lauda Lui în Ierusalim,
  21. Când se vor aduna popoarele laolaltă și împărații, ca să slujească Domnului.
  22. Zis-am lui Dumnezeu în calea tăriei Lui: “Puținătatea zilelor mele spune-mi.
  23. Nu mă lua pe mine la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi sunt din neam în neam”.
  24. Întru început Tu, Doamne, ai întemeiat pământul, și lucrul mâinilor Tale sunt cerurile.
  25. Acestea vor pieri, iar Tu vei rămâne; și toate ca o haină se vor învechi, și ca un veșmânt le vei strânge și se vor schimba.
  26. Iar Tu Același ești și anii Tăi nu se vor sfârși.
  27. Fiii robilor Tăi se vor sălășlui, și seminția lor în veac va propăși.

PSALMUL 102
Al lui David

  1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, și toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
  2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui.
  3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
  4. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta; pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări.
  5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețele tale.
  6. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
  7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moisi, fiilor lui Israil voile Sale.
  8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv; nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac nu se va mânia.
  9. Nu după fărădelegile noastre ne-a făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.
  10. Că după înălțimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul.
  11. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
  12. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul, că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-și-a aminte că țărână suntem.
  13. Omul, ca iarba zilele lui; ca floarea câmpului, așa va înflori.
  14. Că duh a trecut printr-însul și nu va mai fi; și nu-și va mai cunoaște încă locul său.
  15. Iar mila Domnului, din veac și până în veac spre cei ce se tem de Dânsul.
  16. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui, și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.
  17. Domnul în Cer a gătit Tronul Său, și Împărăția Lui peste toți stăpânește.
  18. Binecuvântați pe Domnul toți Îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui!
  19. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slujitorii Lui, care faceți voia Lui!
  20. Binecuvântați pe Domnul, toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui; binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!

Slavă…


PSALMUL 103
Al lui David

  1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul; Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
  2. Întru strălucire și măreție Te-ai îmbrăcat, Cel ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină;
  3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
  4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli pe aripile vânturilor;
  5. Cel ce faci pe Îngerii Tăi duhuri și pe slujitorii Tăi pară de foc;
  6. Cel ce întemeiezi pământul pe întărirea lui, nu se va clinti în veacul veacului.
  7. Adâncul ca o îmbrăcăminte, veșmântul Lui; peste munți vor sta ape.
  8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.
  9. Se suie pe munți și se coboară în văi, spre locul în care le-ai așezat.
  10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece, nici se vor întoarce să acopere pământul.
  11. Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape.
  12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului; asinii sălbatici setea își vor potoli.
  13. Peste acelea păsările cerului se vor sălășlui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
  14. Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
  15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre trebuința oamenilor,
  16. Ca să scoată pâine din pământ; și vinul veselește inima omului.
  17. Ca să veselească fața cu untdelemn și pâinea inima omului o întărește.
  18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit.
  19. Acolo păsările își vor face cuib, iar locașul erodiului deasupra lor.
  20. Munții cei înalți adăpost cerbilor, stânca scăpare iepurilor.
  21. Făcut-ai luna spre vremi; soarele și-a cunoscut apusul său.
  22. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte; întru care vor umbla toate fiarele pădurii.
  23. Pui leilor mugesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
  24. Răsărit-a soarele și s-au adunat, și în culcușurile lor se vor culca.
  25. Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara.
  26. Cât s-au mărit lucrările Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
  27. Marea aceasta, cea mare și largă; acolo se găsesc târâtoare cărora nu este număr, vietăți mici și mari.
  28. Acolo umblă corăbii; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace cu ea.
  29. Toate de la Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme; dându-le Tu lor, vor aduna.
  30. Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate, iar întorcându-Ți Tu fața Ta, se vor tulbura.
  31. Lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărâna lor se vor întoarce.
  32. Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi, și vei înnoi fața pământului.
  33. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
  34. Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă.
  35. Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi.
  36. Îndulcească-se Lui vorba mea, iar eu mă voi veseli de Domnul.
  37. Lipsească păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă…


PSALMUL 104
Aliluia

  1. Mărturisiți-vă Domnului și chemați Numele Lui, vestiți între neamuri lucrările Lui.
  2. Cântați-I Lui și-L lăudați pe El; povestiți toate minunile Lui.
  3. Lăudați-vă întru Numele cel sfânt al Lui, și să se veselească inima celor ce caută pe Domnul.
  4. Căutați pe Domnul și vă întăriți, căutați Fața Lui pururea.
  5. Aduceți-vă aminte de minunile Lui pe care le-a făcut; de semnele Lui și de judecățile gurii Lui.
  6. Seminție a lui Avraam, robii Lui, fii ai lui Iacov, aleșii Lui,
  7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecățile Lui!
  8. Adusu-și-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit la mii de neamuri,
  9. Pe care l-a încheiat cu Avraam, și de jurământul Său lui Isaac.
  10. Și l-a pus pe el lui Iacov, ca poruncă, și lui Israil, ca legământ veșnic,
  11. Zicând: „Ție îți voi da pământul Canaan, partea moștenirii voastre”.
  12. Când erau ei puțini la număr, împuținați și pribegi într-însul,
  13. Și treceau din neam în neam, și de la o împărăție la alt popor,
  14. Nu a lăsat om să le facă strâmbătate și a certat pentru ei pe împărați:
  15. „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu vicleniți împotriva prorocilor Mei”.
  16. Și a chemat foamete pe pământ, și toată puterea pâinii o a zdrobit.
  17. Trimis-a înaintea lor un om, pe Iosif, care rob a fost vândut.
  18. Smerit-au în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui.
  19. Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul și l-a slobozit pe el, mai-marele popoarelor, și l-a lăsat pe el.
  20. Pusu-l-a pe el stăpân casei lui, și mai-mare peste toată avuția lui,
  21. Ca să învețe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuși, și pe cei bătrâni ai lui să-i înțelepțească.
  22. Și a intrat Israil în Egipt, și Iacov a pribegit în pământul lui Ham.
  23. Și a înmulțit pe poporul lui foarte, și l-a întărit pe el mai mult decât pe vrăjmașii lui.
  24. Întors-a inima lui, ca să urască pe poporul Său, și să viclenească împotriva robilor Lui.
  25. Trimis-a pe Moisi, robul Său, și pe Aaron, pe care l-a ales.
  26. Pus-a întru ei cuvintele semnelor Sale și ale minunilor Sale în pământul lui Ham.
  27. Trimis-a întuneric și i-a întunecat, că nu au ascultat cuvintele Lui.
  28. Prefăcut-a apele lor în sânge și a omorât peștii lor.
  29. Scos-a pământul lor broaște în cămările împăraților lor.
  30. Zis-a și a venit muscă câinească și viespi în toate hotarele lor.
  31. Prefăcut-a ploile lor grindină; foc arzător în pământul lor.
  32. Și a bătut viile lor și smochinii lor, și a sfărâmat toți pomii din hotarul lor.
  33. Zis-a și a venit lăcustă și omidă, cărora nu era număr.
  34. Și a mâncat toată iarba de pe pământul lor, și a mâncat tot rodul pământului lor.
  35. Și a bătut pe tot cel întâi-născut din pământul lor, pârga a toată osteneala lor.
  36. Și i-a scos pe ei cu argint și cu aur, și nu era întru semințiile lor bolnav.
  37. Veselitu-s-a Egiptul la ieșirea lor, căci căzuse frica lor peste ei.
  38. Întins-a nor spre acoperirea lor, și foc ca să le lumineze noaptea.
  39. Cerut-au și au venit prepelițe, și cu pâine cerească i-a săturat pe ei.
  40. Despicat-a stânca și au curs ape, au curs râuri în locuri fără de apă.
  41. Că și-a adus aminte de cuvântul Său cel sfânt, cel către Avraam, robul Său.
  42. Și a scos pe poporul Său întru bucurie, și pe cei aleși ai Săi întru veselie.
  43. Și le-a dat lor țările neamurilor, și ostenelile popoarelor au moștenit,
  44. Ca să păzească dreptățile Lui, și legea Lui să o caute.

Slavă… Și acum…

DUPĂ A PATRUSPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 8-lea:

Ca desfrânata cad înaintea Ta ca să dobândesc iertare și în loc de mir Îți aduc lacrimi din inimă, ca să mă miluiești ca pe aceea, Mântuitorule, și să-mi dai iertare păcatelor, căci și eu, ca și aceea, strig către Tine: izbăvește-mă de întinăciunea faptelor mele.

Slavă…

De ce nu-ți aduci aminte de moarte, suflete al meu? De ce nu te întorci și nu te îndrepți, mai înainte până ce nu sună trâmbița judecății? Căci atunci nu va mai fi vreme de pocăință. Adu-ți aminte de vameșul și de femeia cea păcătoasă, care strigau: greșit-am, Doamne, miluiește-mă!

Și acum…

Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară, ceea ce, prin Nașterea ta, ai întrecut cu adevărat și puterile cerești, neîncetat te mărim pe tine, cei ce prin tine ne îmbogățim în Dumnezeu.

Apoi: Doamne miluiește (de 40 de ori)

și Rugăciunea aceasta:

Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, căci toate le faci pentru binele vieții noastre. Că ne-ai odihnit pe noi întru măsura nopții ce a trecut și ne-ai deșteptat spre închinarea cinstitului și slăvitului Tău nume. Pentru aceasta ne rugăm, Doamne, dă-ne Har și putere ca să ne învrednicim a-Ți cânta Ție cu înțelegere, a ne ruga de-a pururea și totdeauna a căuta la Tine, Mântuitorul și Făcătorul de bine al sufletelor noastre, lucrând cu frică și cu cutremur la mântuirea noastră. Ascultă-ne, dar, Îndurate, și ne miluiește pe noi. Zdrobește sub picioarele noastre pe vrăjmașii noștri nevăzuți și războinici. Primește mulțumirile noastre cele după putere. Dă-ne însă și putere ca să ne deschidem gurile noastre și ne învață îndreptările Tale, că nu știm ce să cerem, nici să ne rugăm cum se cuvine, de nu ne vei povățui Tu, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt. Și orice am greșit până întru acest ceas, cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, lasă, curăță și iartă, Doamne, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că numai Tu singur ești sfânt, ajutător puternic și sprijinitorul vieții noastre, și pe Tine Te binecuvântăm întru toți vecii. Amin.

Total
25
Shares
Previous Post

Dumnezeu așteaptă de la noi spontaneitate și sinceritate

Next Post

Încercările ne zdrobesc coaja groasă a egoismului

Related Posts