Iov 18
- Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis: †
- „Cât ai de gând tu oare s’o ţii aşa întruna? Opreşte-te!, mai dă-ne şi nouă rând la vorbă!
- O faci, că te-ascultarăm tăcând ca nişte vite?
- Îţi trebuia urgia! Ce? dacă’nchizi tu ochii, se pustieşte lumea? sau munţii o să piară surpaţi din temelii?
- O, da!, lumina celui nelegiuit se stinge şi flacăra din vatră nu-i va mai străluci. †
- În felul său de viaţă lumina-i întuneric şi candela de veghe deasupra lui se stinge. †
- Averea lui vânată-i de oameni mărunţei şi sfatul său se surpă.
- Piciorul său se prinde în laţ de picioruş şi’n plasă împletită din sfori subţiri se’ncurcă.
- Asupra lui se’ndreaptă o armie de laţuri şi preaputerea celor setoşi de răzbunare.
- La pândă-i stă o funie ascunsă în pământ şi-o cursă pe cărări.
- El piere strâns în cercuri de spaime şi dureri şi mulţi de primprejuru-i cumplit îl strâmtorează. †
- Căderea lui, răsunet.
- Picioarele lui fi-vor mâncate de ciupercă, pe-ai lui în floarea vârstei o să-i mănânce moartea.
- În felul său de viaţă nu-i chip de vindecare, mânat să-şi ia asupră-şi regească’nvinuire . †
- În noaptea lui sunt alţii ce stau în casa lui, ce-avea mai scump e abur prin fumul de pucioasă . †
- Sub el i se usucă adâncul rădăcinii, deasupra holda coaptă se scutură’n ţărână. †
- De pe pământ îi piere chiar umbra amintirii, iar numele-i se stinge în veşnica uitare. †
- Şi iată-l din lumină împins în întuneric şi scos afar’ din lume .
- Necunoscut el fi-va întru poporul său, nemântuită casa’ntru cele de sub cer, şi alţii locui-vor în tot ce-a fost al său. †
- La capul său suspină urmaşii cei din urmă, iar cei dintâi se miră.
- Acestea sunt sălaşuri în care-au stat nedrepţii, acesta-i locul celor ce nu-L cunosc pe Domnul”. †