Iov 34
- Elihu a vorbit mai departe şi a zis:
- „Deci, ascultaţi la mine, voi, cei cu’Nţelepciunea, deschideţi-vă-auzul, voi, cei ce-aveţi Ştiinţa;
- urechea e cea care cuvintele le cearcă aşa precum gâtlejul mâncările le gustă. †
- Să judecăm de-aceea noi înşine ce-i drept, e bine să cunoaştem noi între noi ce-i bun.
- Fiindcă Iov a spus-o cu gura: – Eu sunt drept, dar Domnu’ndepărtează de mine judecata; †
- El judecăţii mele i-a’mpotrivit minciuna; adâncă mi-i săgeata; eu, fără strâmbătate… †
- Ah, cine e ca Iov să bea cu uşurinţă batjocura ca apa, †
- fără păcat şi fără nici cea mai mică vină şi făr’ să-şi fi dat mâna cu cei fără de lege, nici să fi mers pe cale cu cei necredincioşi?
- Să nu zici: – Nu e omul cel care cercetează, ci de la Domnu-i vine cerească cercetare. †
- De-aceea luaţi aminte, voi, inimi pricepute: Nu-mi fie ca sub Domnul să fac ceva de rău, sub Cel-Atotputernic să-l tulbur pe cel drept; †
- Căci El plăteşte omul întocmai după faptă, da, El pe om îl află în chiar purtarea lui. †
- Tu crezi că Domnul face ceva lipsit de noimă, că Cel-Atotputernic încurcă judecata,
- El, Cel ce-a dat pământul? Cine-a făcut pământul şi lumea de sub cer? †
- Că dac’ar vrea El totul pe loc să se oprească şi duhul dintr’o dată să-l ţină lângă Sine, †
- atunci deodată totul din viaţă ar muri şi omul s’ar întoarce’n pământul de’nceput. †
- De nu pricepi, ascultă!, auzul tău să vadă cuvintele cum sună!
- Vezi tu că veşnic este, şi’n veşnicie drept, Cel ce urăşte’n lume din veac fărădelegea şi-i pierde pe cei răi,
- El, Cel ce poat’ să-i spună’mpăratului: Netrebnic!, şi celor mari ai lumii, la fel: Nelegiuiţi!
- Cel ce Se uită ţintă în ochi la cel cinstit nu ştie să-i cinstească’n cuvânt pe cei bogaţi, să-i laude la chip †
- pe cei ce’n van se roagă şi strigă către om, nelegiuiţii, zbirii sărmanilor din poartă.
- Căci El pe om nu-l vede decât în fapta lui, dar nici ea, fapta’n sine, nici ea nu-L dă uitării , †
- că pentru cel nemernic nu-i loc de ascunziş; †
- de-acum pe omul-semen mai mult n’o să-l înşele, fiindcă Domnu-Şi are privirea peste toţi;
- El, Cel ce le cunoaşte pe cele neştiute, slăvite, minunate şi multe fără număr,
- El este Cel ce ştie şi faptele lor toate şi Se întoarce noaptea şi-i culcă la pământ. †
- Pe cei fără credinţă îi mistuie şi-i stinge, dar ei, cu toate-acestea, nu pier şi’n faţa Lui ,
- ei, cei ce de la legea lui Dumnezeu s’au dus şi nici nu cunoscură a’ Sale judecăţi, †
- făcând la El s’ajungă strigarea celor slabi, la El, Cel ce le-aude acestora strigarea. †
- Când El Se linişteşte, au cine-I bagă vină? când El Şi-ascunde faţa, au cine-L va vedea? El pentru neam e unul, şi-acelaşi pentru om,
- şi dacă’nchide ochii când om viclean domneşte, o face pentru răul ce vine din popor. †
- Când cineva Îi spune: – Am luat zălog, dar gata, de-acum n’o să mai iau,
- arată-mi Tu aceea ce nu pot eu să văd, şi-o altă nedreptate de-acum nu voi mai face…,
- nu de la tine oare îţi vei plăti greşala?, căci tu eşti cu cârteala şi-ai început, nu eu; de ştii ceva, vorbeşte!
- De-aceea înţelepţii cu inima grăi-vor, aşa cum înţeleptul m’ascultă’n tot ce spun.
- Dar Iov nu întru dreapta pricepere-a grăit, iar vorbele lui toate-s lipsite de ştiinţă.
- Nu, Iov, ci te învaţă să nu mai dai răspunsuri precum cei ne’nţelepţi,
- ca nu cumva prin asta să ne sporim păcatul; că grea fărădelege va fi deasupra noastră de-om spune vorbe multe având pe Domnu’n faţă”.