Iov 27
- Dar Iov, mergând mai departe, a grăit în parabolă, zicând:
- „Pe viul Domn, Cel care m’a judecat aşa, pe-Atoateţiitorul ce-mi puse-amar în suflet,
- atâta timp cât încă suflarea mea e’n mine şi nările-mi se umplu de duh dumnezeiesc, †
- aceste buze nu vor grăi fărădelegi, nici sufletul din mine minciuni va cugeta. †
- Nu, nici prin gând nu-mi trece să spun c’aveţi dreptate: pân’la mormânt striga-voi că sunt nevinovat; †
- la sân îmi strâng dreptatea, şi nu voi înceta, că nu-mi cunosc în viaţă ceva nepotrivit. †
- Vrăjmaşii mei le fie surpare celor răi, potrivnicii, pieire în cei nelegiuiţi! †
- Au ce nădejde are păgânul când aşteaptă? sau, dacă speră’n Domnul, chiar se va mântui? †
- sau, dacă se şi roagă, o să-l asculte Domnul? sau, dacă e’n nevoie, †
- va cuteza el oare măcar să-I stea’nainte? sau, dacă-L cheamă’n rugă, va fi şi ascultat? †
- Deci vă voi spune despre ce ţine’n palmă Domnul şi nu vi-L voi ascunde pe-Atoateţiitorul.
- Voi, iată, ştiţi cu toţii că umpleţi gol cu gol. †
- Cu asta se alege păgânul de la Domnul, cu asta, cel-puternic sub Cel-Atotputernic. †
- De i-or fi mulţi copiii, vor fi spre’njunghiere, şi de-or ajunge vârstnici, va fi ca să cerşească; †
- cei care-i sunt pe-alături se vor sfârşi în moarte, şi milă de la nimeni spre văduvele lor. †
- De-ar strânge el argintu’n grămezi cât îi pământul şi de-ar lucra în aur precum olaru’n lut, †
- pe toate-acestea drepţii, doar ei, le-or moşteni şi banii lui vor curge spre cei neprihăniţi. †
- Iar casa lui, o casă de molii şi păianjeni. †
- Bogatul adormi-va, şi-atât, nimic mai mult; de-şi va deschide ochii, a fost şi nu mai e. †
- Durerile se-aruncă pe el ca un puhoi, în toiul nopţii-l fură un val-vârtej de neguri; †
- vânt arzător îl smulge şi-l duce şi-l ridică şi-l spulberă din locu-i. †
- Şi [Dumnezeu] Se-aruncă asupră-i fără milă, iar el numai cu fuga Îi va scăpa din mână.
- Se veseleşte gloata de el, bătând din palme , şi-l fluieră din drum. †