Înţelepciunea lui Iisus Sirah 19
- Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cel ce dispreţuieşte puţinul, puţin câte puţin sărăceşte. †
- Vinul şi femeile îi strică pe bărbaţii înţelepţi; cel ce se lipeşte de desfrânate e şi mai de temut; †
- moliile şi viermii îl vor moşteni şi omul netemător îşi va pierde viaţa. †
- Cel ce se încrede cu uşurinţă e un om slab de înger , iar cel ce păcătuieşte, sufletului său îi face rău. †
- Cel ce se desfată cu răul va fi osândit,
- cel ce urăşte vorbăria lunecă pe lângă rău.
- Niciodată nu-i repeta altuia ce ţi s’a spus ţie, că nu vei pierde nimic;
- prieten sau duşman, nu spune nimănui şi, cât să nu-ţi faci rău, nu da pe faţă;
- te va asculta, se va păzi de tine şi la o anume vreme, te va urî.
- Ai auzit o vorbă?: să moară cu tine!; fii liniştit: nu te va face să crapi! †
- Pentru o singură vorbă, nebunul e prins de chinuri, aşa precum femeia care naşte prunc. †
- Săgeată înfiptă în coapsă, aşa e o vorbă în pântecele nebunului.
- Lămureşte-te cu prietenul tău: poate că n’a făcut nimic. dar, dacă a făcut ceva. nu va mai face. †
- Lămureşte-te cu aproapele tău: poate că n’a spus nimic şi, dacă totuşi a spus ceva, nu va începe din nou. †
- Lămureşte-te cu prietenul tău: vorba de rău nu-i rară. dar nu da crezare la tot ce se spune.
- E câte unul care-o scrânteşte. dar nu cu dinadinsul: cine n’a greşit vreodată cu vorba?
- Lămureşte-te cu aproapele tău înainte de a ameninţa şi fă-i loc legii Celui-Preaînalt. †
- Frica de Domnul e începutul omeniei Lui, iar înţelepciunea îi câştigă iubirea. †
- Cunoaşterea poruncilor Domnului e rânduiala vieţii; cei ce fac după voia Lui culeg pomul nemuririi.
- Toată înţelepciunea e frica de Domnul şi’n toată înţelepciunea e plinirea legii.
- Servul care-i spune stăpânului: „Nu fac ce mi-ai spus!”, chiar dacă pe urmă o face. îl supără pe cel care-l hrăneşte.
- Ştiinţa răului , nu aceasta e înţelepciunea; înţelepciunea nu se află în sfatul păcătoşilor.
- Există un soi de iscusinţă care e urâciune; cel lipsit de înţelepciune e un nerod.
- Mai bun e unul cu minte puţină dar cu frică [de Domnul] decât unul doldora de pricepere, dar care calcă legea. †
- Există o iscusinţă subţire, dar totodată nedreaptă, şi unul care foloseşte viclenia spre a-şi dobândi dreptatea. †
- E câte unul care merge încovoiat de întristare, dar cu lăuntrul plin de vicleşug:
- îşi ascunde faţa, se face că n”aude şi, nebăgat în seamă, ţi se aruncă’n spate. †
- E câte unul prea slab spre a păcătui, dar când îi vine bine, face rău.
- Pe om îl cunoşti după cum arată; pe înţelept îl cunoşti de cum dai cu ochii de el; †
- haina omului, dinţii când râde şi călcătura omului arată ce e el.