Înţelepciunea lui Iisus Sirah 21

28 versete·citire ~2 min

  1. Fiule, ai păcătuit?: n’o mai lua de la capăt, ci roagă-te pentru păcatele de ieri. †
  2. Ca din faţa şarpelui să fugi de dinaintea păcatului, că dacă te apropii, te va muşca; dinţii lui sunt dinţi de leu: omoară viaţa oamenilor. †
  3. Nelegiuirea e ca o sabie cu două tăişuri; rana ei nu are vindecare. †
  4. Zăpăceala şi neruşinarea pustiesc bogăţia; aşa va fi pustiită casa trufaşilor. †
  5. Rugăciunea săracului ajunge din gură la urechile Domnului, a Cărui hotărâre vine degrab.
  6. Cel ce urăşte mustrarea calcă pe urmele păcătosului, dar cel ce se teme de Domnul se căieşte din inimă. †
  7. Vorbitorul bun se cunoaşte de departe, iar omul mintos ştie când alunecă.
  8. Cel ce-şi zideşte casa cu banii altuia e asemenea celui ce-şi adună pietre pentru mormânt. †
  9. Adunarea nelegiuiţilor e ca un vălătuc de câlţi: în pară de foc le e sfârşitul. †
  10. Drumul păcătoşilor e aşternut cu pietre, dar se înfundă în groapa iadului. †
  11. Cel ce păzeşte legea îşi stăpâneşte pornirile, iar frica de Domnul se desăvârşeşte în înţelepciune. †
  12. Cel neisteţ la minte nu poate învăţa nimic, dar e o isteţime care sporeşte amărăciunea. †
  13. Ştiinţa înţeleptului creşte ca un potop şi sfatul său e ca un izvor de viaţă. †
  14. Inima prostului e ca un vas spart: nu ţine’n ea nici un fel de cunoaştere.
  15. Dacă un om învăţat aude un cuvânt înţelept îl preţuieşte şi-i adaugă pe al lui; dar dacă-l aude un zănatic, nu-l place şi-l aruncă la spate. †
  16. Rostirea prostului e ca o povară la drum, dar pe buzele înţeleptului se află har. †
  17. Gura înţeleptului e mult cerută’n adunare şi spusa lui e’n gândul fiecăruia.
  18. Ca o casă’n prăbuşire, aşa-i înţelepciunea pentru prost, iar ştiinţa nebunului, cuvinte fără şir.
  19. Pentru nerod, învăţătura e piedică la picioare şi ca nişte cătuşe la mâna dreaptă.
  20. Prostul, când râde, gâlgâie ascuţit, dar omul cu bun simţ de-abia surâde.
  21. Pentru înţelept, învăţătura e ca o podoabă de aur şi ca o brăţară pe mâna lui cea dreaptă.
  22. Prostul dă buzna’ n casă, dar omul încercat se sfieşte de oricine.
  23. Nebunul se uită’n casă din uşă, dar omul bine crescut rămâne afară.
  24. Doar omul prost crescut ascultă pe la uşi; un om înţelept s’ar simţi ruşinat. †
  25. Buzele flecarilor vorbesc anapoda, dar cuvintele înţelepţilor sunt bine cumpănite. †
  26. Inima proştilor li se află’n gură, dar gura înţelepţilor li se află’n inimă. †
  27. Când nelegiuitul îl blestemă pe Satana îşi blestemă sufletul. †
  28. Cel ce şuşoteşte zâzanii îşi pângăreşte sufletul şi urât va fi de cei de lângă el.