Înţelepciunea lui Iisus Sirah 23
- Doamne, Părinte şi Stăpân al vieţii mele, nu mă lăsa pradă planurilor lor şi nu mă lăsa să cad din pricina lor! †
- Cine-mi va bate gândurile cu vergi şi inima cu învăţătura înţelepciunii, ca să nu-mi fie cruţate greşalele, iar păcatele mele să nu scape?
- Pentru ca nu cumva greşalele mele să sporească şi păcatele mele să se îngrămădească, pentru ca nu cumva să cad în mâinile potrivnicilor mei şi vrăjmaşii mei să-şi râdă de mine,
- Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii mele, †
- nu-mi da uitătură trufaşă, †
- alungă de la mine pornirile nesăţioase, pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă stăpânească, iar patimii neruşinate să nu mă dai ca pradă. †
- Fiilor, ascultaţi învăţătura gurii mele; cel ce o păzeşte nu se va înşela.
- Păcătosul se prinde prin propriile lui vorbe, în cursa lor se prind bârfitorul şi trufaşul.
- Nu-ţi deprinde gura să facă jurăminte, nu-ţi lua obiceiul de a rosti numele Celui-Sfânt; †
- căci, aşa cum o slugă mereu bătută nu va rămâne fără vânătăi, tot astfel, cel ce fără’ncetare se jură şi-I pomeneşte Numele nu va rămâne fără vină.
- Omul care se jură mult se umple de nedreptate şi biciul nu se va îndepărta de casa lui; dacă păcătuieşte, pe el va fi păcatul, iar dacă-l nesocoteşte, de două ori păcătuieşte; dacă a jurat strâmb, nu va fi fără vină, ci casa i se va umple de nenorociri. †
- Există un fel de a vorbi care seamănă cu moartea; el nu se pomenea pe vremea lui Iacob, căci oamenii evlavioşi îi rămân departe, ca nu cumva să se rostogolească’n păcate. †
- Nu-ţi obişnui gura cu vorbe grosolane, fiindcă în ea [în grosolănie] se află şi o vorbă a păcatului. †
- Când şezi în mijlocul celor mari adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, ca nu cumva de faţă cu ei să uiţi de tine şi să te porţi ca un prost; căci atunci ai vrea să nu fi venit pe lume şi vei blestema ziua în care te-ai născut. †
- Omul obişnuit cu vorbe grosolane, în toate zilele vieţii sale nu se va îndrepta. †
- Două soiuri de oameni înmulţesc păcatele, iar al treilea atrage mânia. †
- Patima fierbinte e ca para focului: nu se stinge până ce se mistuie; omul desfrânat în propria sa carne nu va înceta pân’va aprinde focul; pentru omul desfrânat, tot ce gustă e dulce şi pân’la moarte nu se va potoli. †
- Omul care păcătuieşte în propriul său pat şi care zice: „Cine mă vede?; întunericul mă înconjură, zidurile mă ascund şi nimeni nu mă vede; de cine mă voi teme? Cel-Preaînalt nu-Şi va aminti de păcatele mele”, †
- acela nu se teme decât de ochii oamenilor şi nu ştie că ochii Celui-Preaînalt sunt de zeci de mii de ori mai luminoşi decât soarele, că ei văd toate purtările oamenilor şi pătrund în cele mai tainice unghere. †
- Toate făpturile îi erau cunoscute mai înainte de a le fi făcut, şi tot aşa-s după plinirea lor. †
- Un astfel de om va fi pedepsit în văzul cetăţii: când se aşteaptă mai puţin, atunci va fi prins. †
- Aşa-i şi cu femeia necredincioasă bărbatului ei, cea care-i aduce un moştenitor făcut cu altcineva. †
- Mai întâi, a călcat legea Celui-Preaînalt şi apoi e vinovată faţă de bărbatul ei; în al treilea rând, s’a desfrânat în adulter şi a făcut copii cu un bărbat străin.
- Fi-va adusă în faţa adunării şi [pedeapsa] îi va cerceta copiii. †
- Copiii ei nu vor prinde rădăcină, crengile ei nu vor purta roade. †
- Amintirea şi-o va lăsa în blestem, ocara ei nu se va şterge. †
- Iar cei de după ea vor şti că nimic nu-i mai bun ca frica de Domnul, că nimic nu-i mai dulce decât a ţine seama de poruncile Domnului. †