Înţelepciunea lui Iisus Sirah 24
- Înţelepciunea îşi este laudă sieşi şi’n mijlocul poporului se preamăreşte, †
- în adunarea Celui-Preaînalt îşi deschide gura şi’n faţa puterii Lui se preamăreşte:
- „Din gura Celui-Preaînalt am ieşit şi ca un abur am acoperit pământul. †
- întru înălţimi m’am sălăşluit, iar tronul meu se află într’un stâlp de nor .
- Singură am cutreierat, de jur-împrejur, roata cerului şi am umblat prin străfundul genunii. †
- Stăpână am fost pe valurile mării şi’peste’ntreg pământul şi peste fiecare popor şi peste fiecare neam.
- Prin toate acestea cătat-am odihnă: în a cui moştenire mă voi sălăşlui?
- Atunci Făcătorul-a-toate mi-a dat poruncă, Cel ce m’a făcut mi-a rânduit sălaşul; El mi-a zis: «În Iacob pune-ţi sălaşul şi’n Israel să-ţi ai moştenirea!»
- Mai înainte de veacuri, încă de la’nceput, El m’a făcut şi până’n veşnicie nu voi înceta să fiu. †
- În locaşul cel sfânt, în faţa Lui, am slujit şi astfel în Sion m’am statornicit;
- În cetatea cea iubită la fel mi-a dat odihnă şi în Ierusalim îmi este puterea.
- Într’un popor slăvit m’am înrădăcinat, în partea Domnului, în moştenirea Lui.
- Ca un cedru m’am ridicat în Liban şi ca un chiparos în munţii Hermonului,
- m’am înălţat ca un finic în En-Gaddi şi ca o tufă de trandafiri în Ierihon, ca un măslin frumos în câmp, şi ca un platan m’am înălţat. †
- Ca scorţişoara şi ca drobiţa am dat mireasmă şi ca un mir de preţ am răspândit aromă, ca galbanul , onixul şi ca stacta şi ca un nor de tămâie din cortul mărturiei.
- Ca un terebint mi-am întins crengile, iar crengile mele sunt ramuri de slavă şi de har.
- Ca o vie am odrăslit haruri, iar florile mele sunt rod de slavă şi bogăţie. †
- Sunt mama iubirii curate, a temerii , a cunoaşterii şi a nădejdii celei sfinte; iată de ce sunt eu dăruită tuturor copiilor mei, din veşnicie, celor rânduiţi de El.
- Veniţi la mine, voi, cei ce mă doriţi, şi săturaţi-vă de roadele mele! †
- Căci amintirea mea e mai dulce decât mierea şi moştenirea mea, decât fagurele. †
- Cei ce mă mănâncă vor flămânzi din nou, cei ce mă beau, din nou vor înseta. †
- Cel ce ascultă de mine nu se va ruşina şi cei ce lucrează prin mine nu vor păcătui. †
- Toate acestea sunt cartea legământului Dumnezeului Celui-Preaînalt, legea pe care ne-a poruncit-o Moise, lăsată ca moştenire adunării lui Iacob. †
- Nu încetaţi a fi puternici în Domnul, lipiţi-vă de El, ca să vă întărească. Domnul Atotţiitorul e singurul Dumnezeu şi-un alt Mântuitor nu e în afară de El.
- [Această lege] sporeşte înţelepciunea precum Fisonul şi ca Tigrul la vremea roadelor noi; †
- ca Eufratul revarsă înţelegerea şi ca Iordanul la vremea secerişului; †
- ca Nilul face să curgă învăţătura, ca Gihonul la vremea culesului viilor. †
- Cel dintâi n’a cunoscut-o pe toată, cel din urmă, nici el, nu a descoperit-o; †
- că mai întinsă decât marea îi este gândirea, şi sfatul ei, decât genunea cea mare”. †
- Iar eu , eu sunt ca un braţ de apă al unui fluviu şi ca un pârâu curgând către un rai.
- Am zis: îmi voi uda grădina şi-mi voi scălda în apă răzoarele; şi, iată, braţul meu de apă s’a făcut fluviu, iar fluviul meu a devenit o mare. †
- Învăţătura precum zorile o voi face să licărească şi până departe va străluci;
- învăţătura o voi răspândi ca pe o profeţie şi le-o voi lăsa generaţiilor de după mine. †
- Vedeţi că nu numai pentru mine m’am ostenit, ci şi pentru toţi cei ce o caută. †