Psalmii 101

28 versete·citire ~2 min

Auzi-mi, Doamne, rugăciunea, strigarea mea la Tine să vină! †
Faţa Ta de la mine să nu Ţi-o întorci; în ziua necazului meu pleacă-Ţi auzul spre mine, auzi-mă degrab în orice zi Te voi chema. †
Că zilele mele s’au stins ca fumul, iar oasele mele ca nişte uscături s’au mistuit.
Sunt bătucit ca iarba şi inima mi s’a ofilit, că am uitat să-mi mănânc pâinea. †
De glasul suspinului meu mi s’a lipit osul de carne.
Devenit-am asemenea pelicanului pustiei, ajuns-am ca o bufniţă într’o casă dărăpănată, †
în priveghiul meu sunt ca o vrăbiuţă singuratică pe acoperiş.
Cât e ziua de lungă m’au ocărât vrăjmaşii, iar cei ce mă lăudau se jurau împotrivă-mi. †
Că’n faţa urgiei şi a mâniei Tale cenuşă mâncam în loc de pâine †
şi băutura cu plângere mi-o amestecam; că după ce m’ai ridicat, m’ai prăbuşit . †
Zilele mele ca umbra s’au plecat, eu ca iarba m’am veştejit. †
Dar Tu, Doamne, pururea dăinuieşti şi pomenirea Ta din neam în neam.
Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion, că vremea e să Te milostiveşti de El; da, acum e vremea. †
Că robii Tăi bine s’au simţit în pietrele lui şi milă le va fi de ţărâna lui.
De numele Domnului se vor teme neamurile şi toţi regii pământului de slava Ta, †
că Domnul va zidi Sionul şi Se va arăta întru slava Sa. †
El a căutat spre rugăciunea celor smeriţi şi cererea lor n’a dispreţuit-o.
Să se scrie aceasta pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul,
că a privit din înălţimea Lui cea sfântă. Domnul din cer pe pământ a privit
ca să audă suspinul celor ferecaţi, să-i dezlege pe fiii celor omorâţi, †
să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim, †
când se vor aduna popoarele laolaltă şi regii, să-I slujească Domnului. †
Răspunsu-I-am în felul tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele;
nu mă lua la jumătatea zilelor mele; anii Tăi sunt din neam în neam. †
Întru’nceput Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; †
ele vor pieri, dar Tu rămâi şi toate ca o haină se vor învechi; †
ca pe o velinţă le vei împătura şi se vor schimba, dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi †
Fiii robilor Tăi vor avea sălaşe şi seminţia lor în veac va merge pe calea cea dreaptă. †