Psalmii 108
- Dumnezeule, lauda mea să n’o ţii sub tăcere, †
- că gura păcătosului şi gura vicleanului s’au deschis împotrivă-mi; cu limbă vicleană au grăit împotrivă-mi †
- şi cu vorbe de ură m’au împresurat şi fără pricină s’au războit cu mine; †
- în loc să mă iubească mă cleveteau, iar eu mă rugam; †
- în locul binelui m’au răsplătit cu rău şi cu ură, în locul iubirii mele. †
- Pune peste el un păcătos deasupră-i, şi diavolul să stea de-a dreapta lui; †
- când e judecat, să iasă osândit, iar rugăciunea lui prefacă-se’n păcat. †
- Puţine să-i fie zilele, iar dregătoria lui s’o ia altul; †
- copiii să-i ajungă orfani şi femeia lui, văduvă; †
- copiii lui să rătăcească fără nici un adăpost şi să cerşească, alungaţi din vatra caselor lor. †
- Cămătarul să-i scotocească prin tot ce are, străinii să-i jefuiască ostenelile;
- să nu aibă cine să-l ocrotească şi nici să-i miluiască pe copiii lui rămaşi fără tată;
- copiii lui să fie daţi pierzării, iar numele său într’un singur neam să se stingă; †
- fie fărădelegea părinţilor lui pomenită’n faţa Domnului, iar păcatul maicii lui să nu se stingă. †
- Fie ei de-a pururi înaintea Domnului şi piară-le amintirea de pe pământ, †
- că nu şi-au amintit să facă milă şi l-au asuprit pe cel sărac şi pe cel sărman şi pe cel cu inima umilă, ca să-l poată ucide. †
- Că a iubit blestemul, şi va veni asupră-i; şi n’a vrut binecuvântarea, şi va fugi de la el. †
- Cu blestemul s’a îmbrăcat precum cu o haină, ca apa i-a intrat în măruntaie şi ca uleiul, în oase;
- fie-i ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge.
- Aceasta-i ceea ce face Domnul cu cei ce mă defaimă şi cu cei ce vorbesc de rău împotriva sufletului meu.
- Dar Tu, Doamne, Doamne, de dragul numelui Tău fă milă cu mine, că bună e mila Ta.
- Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima în lăuntrul meu s’a tulburat. †
- Ca o umbră când se’nclină mă petrec, ca lăcustele mă scutur; †
- genunchii mei au slăbit de post, carnea mi s’a ponosit de dorul uleiului. †
- Iar eu le-am devenit lor ocară, m’au văzut, şi capetele şi le-au clătinat. †
- Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă după mila Ta
- şi să cunoască ei că aceasta-i mâna Ta şi că Tu, Doamne, ai făcut-o. †
- Ei vor blestema, Tu vei binecuvânta; să se ruşineze cei ce se ridică împotrivă-mi, iar robul Tău să se veselească. †
- Cei ce mă clevetesc îmbrace-se cu ocară şi’n ruşinarea lor ca într’un ţol să se’nvelească.
- Cu gura mea Îl voi mărturisi foarte pe Domnul şi’n mijlocul multora Îl voi lăuda, †
- că El a stat de-a dreapta săracului ca să-mi mântuiască sufletul de cei ce mă prigonesc. †