Psalmii 138
- Doamne, Tu m’ai pus la încercare şi m’ai cunoscut; †
- Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea, gândurile mele Tu de departe le pricepi. †
- Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut, †
- că’n limba mea nu e cuvânt viclean .
- Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti, pe cele din urmă şi pe cele dintâi; Tu m’ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine. †
- Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine; puternică este, eu n’o pot atinge . †
- De la Duhul Tău, unde mă voi duce? iar de la faţa Ta, unde voi fugi? †
- De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti; de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă; †
- de-mi voi lua aripile din lumina zorilor şi’n marginile mării mă voi sălăşlui, †
- chiar şi acolo mâna Ta mă va’ndruma şi dreapta Ta mă va ţine . †
- Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi şi’n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină…, †
- căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric şi noaptea lumină va fi ca şi ziua; întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna. †
- Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii, Tu încă din pântecele maicii mele m’ai apărat. †
- Pe Tine Te voi mărturisi, că minunat eşti Tu întru cele temute; minunate sunt lucrurile Tale, şi sufletul meu le cunoaşte foarte. †
- Oasele mi le-ai făcut întru ascuns, ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse, şi nici fiinţa mea în străfundurile pământului; †
- eram în devenire, Tu m’ai văzut întreg ; în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi: ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei . †
- Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi, puternice foarte li s’au făcut stăpânirile .
- Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi; m’am trezit, şi încă sunt cu Tine. †
- O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine, †
- că’n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă; cetăţile Tale zadarnic le vor lua.
- Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc? oare nu m’am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?: †
- Cu ură desăvârşită i-am urât, duşmanii mei i-am socotit . †
- Pune-mă la’ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima: cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările †
- şi vezi dacă’n mine îşi are nelegiuirea vreo cale; călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică. †