Psalmii 38
- Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea”; pusu-i-am gurii mele pază când păcătosul mi-a stat împotrivă, †
- amuţit-am şi m’am smerit, şi chiar despre cele bune am tăcut şi durerea mea s’a înnoit.
- Inima mea s’a înfierbântat în lăuntrul meu şi în cugetul meu foc se va aprinde. Cu limba mea grăit-am: „Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârşitul
- şi care este numărul zilelor mele, ca să ştiu ce-mi lipseşte” . †
- Iată, Tu mi-ai făcut zilele ca pasul de-o palmă şi fiinţa mea ca o nimica înaintea Ta. Da, toate sunt deşarte, fiece om care trăieşte; †
- da, omul trece ca un chip în oglindă , vai, în zadar se tulbură; adună comori şi nu ştie pentru cine le strânge. †
- Şi acum, cine este tăria mea de a’ndura? Oare nu Domnul? Da, fiinţa mea e de la Tine.
- Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele; Tu m’ai făcut ocară celui fără minte.
- Amuţit-am şi nu mi-am deschis gura, Că Tu eşti Cel ce m’ai făcut. †
- Îndepărtează de mine biciuirile Tale; sfârşitu-m’am de puternicia mâinii Tale.
- Cu mustrări pentru nelegiuiri Tu l-ai certat pe om şi viaţa i-ai subţiat-o ca pe o pânză de păianjen; da, în zadar se tulbură tot omul. †
- Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea şi ia aminte la cererea mea, lacrimile mele nu le trece sub tăcere, că străin sunt eu la Tine, străin ca toţi părinţii mei. †
- Cruţă-mă, ca să răsuflu înainte de a mă duce şi de a nu mai fi. †