Psalmii 21

31 versete·citire ~2 min

  1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; de ce m’ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşalelor mele. †
  2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea chiar, şi fără să-mi fiu nebun . †
  3. Dar Tu întru cele sfinte locuieşti, Tu, lauda lui Israel. †
  4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, în Tine au nădăjduit şi Tu i-ai izbăvit; †
  5. spre Tine au strigat şi s’au mântuit, în Tine au nădăjduit şi n’au fost ruşinaţi. †
  6. Dar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. †
  7. Toţi cei ce m’au văzut, m’au batjocorit, grăind cu buzele, clătinându-şi capul: †
  8. „Nădăjduit-a în Domnul; acum să-l izbăvească; să-l mântuiască pentru că îl vrea” . †
  9. Că Tu eşti Cel ce m’a scos din pântece, nădejdea mea de lângă sânul maicii mele; †
  10. spre Tine am fost aruncat din pântece , din pântecele maicii mele îmi eşti Tu Dumnezeu. †
  11. Nu Te’ndepărta de mine, că necazul e aproape, că nu-i nimeni să mă ajute. †
  12. Înconjuratu-m’a mulţime de juncani, de tauri graşi mă văd împresurat; †
  13. asupra mea şi-au căscat botul asemeni unui leu ce sare la pradă răcnind. †
  14. Ca apa m’am vărsat, oasele toate mi s’au risipit. Inima mi s’a făcut ca ceara, în mijlocul măruntaielor mi se topeşte; †
  15. tăria mi s’a uscat ca un hârb, limba mi s’a lipit de gâtlej. Tu m’ai pogorât în ţărâna morţii. †
  16. Că mulţime de câini m’a înconjurat, adunarea celor vicleni m’a împresurat, mâinile şi picioarele mi le-au străpuns. †
  17. Toate oasele mi le-au numărat, iar ei priveau şi se holbau la mine. †
  18. Împărţit-au hainele mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. †
  19. Dar Tu, Doamne, nu-Ţi îndepărta ajutorul de la mine, spre trebuinţa mea de sprijin ia aminte. †
  20. Izbăveşte-mi sufletul de sabie şi din gheara câinelui viaţa mea ; †
  21. mântuieşte-mă din gura leului şi înjosirea mea din coarnele inorogilor. †
  22. Povesti-voi numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării Te voi lăuda . †
  23. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!; toată seminţia lui Iacob, slăviţi-L! Toată seminţia lui Israel să se teamă de El, †
  24. că El n’a dispreţuit şi nici nu S’a scârbit de ruga săracului, nici că Şi-a întors faţa de la mine şi-atunci când am strigat m’a auzit. †
  25. De la Tine mi-i lauda în marea adunare, în faţa celor ce se tem de El îmi voi face rugăciunile.
  26. Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul acei ce-L caută pe Dânsul; vii vor fi inimile lor în veacul veacului . †
  27. Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul, în faţa Lui se vor închina toate ginţile neamurilor , †
  28. că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri. †
  29. Mâncat-au şi s’au închinat toţi graşii pământului, în faţa Lui vor cădea toţi cei ce se pogoară în ţărână. Iar sufletul meu trăieşte pentru El, †
  30. seminţia mea Lui Îi va sluji. Domnului I se va vesti neamul ce va să vină, †
  31. dreptatea Lui i se va vesti poporului ce se va naşte, că Domnul a făcut-o.