Psalmii 61
- Oare nu lui Dumnezeu I se va supune sufletul meu? că de la El îmi este mântuirea; †
- fiindcă El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi ocrotitorul meu, şi mai mult nu mă voi clătina. †
- Până când vă năpustiţi asupra unui om? Voi toţi ucideţi, ca şi cum v’aţi năpusti asupra unui zid povârnit, asupra unui gard surpat. †
- Dar ei s’au sfătuit să-mi alunge cinstea, alergat-au întru minciună: cu gura mă binecuvintează, dar cu inima mă blesteamă. †
- Dar tu, suflete al meu, lui Dumnezeu supune-te, că de la El îmi vine puterea de a îndura , †
- că El e Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Ocrotitorul meu, şi de aici nu mă voi strămuta .
- În Dumnezeu e mântuirea mea şi slava mea; El este Dumnezeul ajutorului meu, în Dumnezeu e nădejdea mea.
- Nădăjduiţi în El, voi, toată adunarea poporului; în faţa Lui revărsaţi-vă inimile, Dumnezeu este ajutorul nostru. †
- Dar fiii oamenilor sunt deşerţi, fiii oamenilor sunt mincinoşi în cumpenele de a le fi altora nedrepţi ; din deşertăciune sunt toţi laolaltă. †
- Nu vă puneţi nădejdea în nedreptate şi nu tânjiţi după jaf; de-ar curge’n valuri bogăţia, inima să nu v’o apropiaţi. †
- Dumnezeu a vorbit o dată, eu două lucruri am auzit: că puterea e a lui Dumnezeu, şi a Ta, Doamne, este mila; †
- că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui. †