Psalmii 140
- Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele când strig către Tine.
- Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. †
- Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele . †
- Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug ca să mă dezvinovăţesc cu dezvinovăţiri în păcate , cu oameni care lucrează fărădelegea, cu ai căror aleşi nu mă voi însoţi.
- Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra , dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu . Că încă şi rugăciunea mea este întru bunăvrerile lor, †
- lângă stâncă înghiţiţi au fost judecătorii lor; auzi-vor graiurile mele, că s’au îndulcit, †
- ca o brazdă de pământ s’au rupt pe pământ, risipitu-s’au oasele lor lângă iad.
- Căci către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei, în Tine am nădăjduit, sufletul să nu mi-l iei.
- Păzeşte-mă de cursa pe care ei mi-au pus-o, şi de pietrele de poticnire ale celor ce lucrează fărădelegea. †
- Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, dar eu deoparte sunt până ce voi trece . †